Foto: www.baileherculane.ro

Primaria orasului Baile Herculane organizeaza  in ziua de sambata  26 mai 2012, Festivalul “ PINUL NEGRU DE BANAT” – editia a VIII-a  si Ziua Parcului  National Domogled-Valea Cernei.

Programul evenimentelor este urmmatorul:

• 10.00 – 10.30  Deschiderea oficiala a festivalului  ( Parcul Central )
• 10.30 – 11.00  Parada portului popular a comunitatilor locale pe traseul Piata Hercules – Hotel  “ Cerna “
• 11.00 – 12.00  Conferinta de presa ( Sala de sedinte a Primariei Baile Herculane )
• 11.00 – 20.00 Expozitie de picture , desene, poezie, fotografie, eseuri si cantece ( Parcul Central )

• 11.00 – 12.30  Demonstratie de escalada sportive ( Peretele calcaros de langa Hotelul Roman)

• 11.00 – 20.00  Expozitie de mestesuguri traditionale ( Terasa CASINO )

• 11.00 – 20.00  Spectacol in aer liber – Muzica si dans popular prezinta formatii si ansambluri ale comunitatii locale ( Parcul Central)

• 15.00 – 15.30  Premierea Concursului –Expozitie de picture, desene, poezie , fotografie, eseuri si cantece  ( Parcul Central )

• 21.00 – 22.30  Proiectie de imagini si filme  documentare din Parcul National Domogled – Valea Cernei ( Parcul Central )

• 22.30 – 02.00  Discoteca in aer liber ( Parcul Central )

Cu toate că foarte multe persoane, în special femeile, refuză să consume pâine de teamă să nu se îngrășa, nutrționiștii atrag atenția că nu putem şi nu trebuie să concepem viaţa de zi cu zi fără o bucată de pâine, pentru că organismul nostru funcţionează pe bază de glucoză, iar pâinea este cea mai banală şi mai accesibilă sursă de glucide.

“Şi creierul, şi muşchii consumă exclusiv glucoză, prin urmare, în alimentaţia noastră zilnică trebuie să existe produse care conţin glucide (carbohidraţi): pâine, cereale, mălai, paste făinoase, orez, cartofi, fasole, mazăre. Amidonul din aceste alimente este format din lanţuri lungi de glucoză care se absorb lent în sânge şi furnizează organismului ‘combustibilul’ de care are nevoie timp de două-trei ore după masă”, potrivit medicului nutriționist Mihaela Bilic.

De asemenea, pâinea conţine glucide complexe (amidon), proteine, vitamine din grupul B, minerale (fier, magneziu, calciu) şi fibre. Astfel, acest aliment de bază contribuie la echilibrul alimentar, favorizează buna funcţionare a sistemului digestiv, ameliorează metabolismul glucidelor şi lipidelor și oferă protecţie împotriva cancerului.

În plus, pâinea nu doar că ține de foame, dar o cantitate mică de pâine prezentă la fiecare masă ajută la slăbit !

“O banală felie de pâine are 80 de calorii, ceea ce, raportat la o raţie calorică obişnuită de 2.000 cal/zi, nu reprezintă un pericol. Glucidele sunt esenţiale supravieţuirii şi funcţionării optime a organismului uman, aşa că, indiferent de vârstă, greutate sau regimul alimentar, oferiţi-vă zilnic bucuria de a mânca o bucată de pâine. Fie că este albă, neagră, cu seminţe, cu tărâţe, cu ierburi aromate, cu ulei, cu lapte, alegeţi-o în funcţie de preferinţele voastre. Nimic nu poate fi mai gustos şi mai sănătos., conchide dr. Bilic.

]]> http://www.obirsia-closani.net/2012/05/15/painea-ingrasa-sau-nu/feed/ 0 http://www.obirsia-closani.net/2012/05/14/dezamagire-maxima/ http://www.obirsia-closani.net/2012/05/14/dezamagire-maxima/#comments Mon, 14 May 2012 15:19:58 +0000 Ovidiu Achim (admin) http://www.obirsia-closani.net/?p=5877 În  urmă cu aproape două săptamani am lansat anunţul  campaniei de curățenie “Împreună pentru o comună curată”,  în comuna Obirsia Closani. Profitand si de paftul ca pe 12 mai este  Let’s do it Romania, campanie de ecologizare în întreaga ţară, am considerat că este  frumos  si folositor să ne alaturăm celor care fac acest lucru pentru  strangerea gunoaielor  aruncate pe râuri şi în alte  locuri din mediul unde traim și unde ne desfășurăm activitățile.

Această acţiune a fost ratată la noi in comună.

 Promisiuni că vom fi susţinuți pentru  această campanie au fost  făcute chiar din partea primăriei, şcolii cât şi din partea comercianţilor din sat. Bine spus promisiuni pentru ca,  în dimineaţa de sâmbătă, 12 mai,  la ora 8.30 în faţa primăriei, locul stabilit pentru a ne reuni, nu s-au prezentat niciunul dintre cei care se angajaseră în această campanie de ecologizare a comunei noastre.

Aflat  în locul stabilit încă de la 8.15 şi dotat cu saci si mănuşi, am aşteptat până pe la 9,30 in speranţa că totuşi măcar o parte dintre cei pe care-i aşteptam vor veni şi vom realiza cele propuse,dar………..totul a fost in zadar.

Vâlvătaia campaniei electorale  a fost mai importantă şi mai profitabilă decât  relizarea unei fapte bune de a ne reuni câteva ore toți să adunăm gunoaiele care până la urmă sunt tot  ale noastre.

Şcoala neinteresată, cu toate că este unul dintre principalii factori, de aici ar trebui să înceapă educarea copiilor,în a-i forma ca oameni cu spirit civic pentru a păstra mediul în care traiesc, curat.

Localnicii, oameni care așteaptă poate totul de-a gata, care așteaptă  ca primaria să se ocupe de îngrijirea comunei .

Aceştia au fost cei care “s-au alăturat” …… acestei acțiuni, cei care au vrut o schimbare în bine, cei care conștientizează că “ Locul unde trăim este oglinda noastra !”.  Am ajuns la concluzia că nimeni nu mai ia nicio atitudine decât atunci când le este  impus, când este forțat de împrejurări.

Este de neexplicat faptul că primăria Obîrşia Cloşani a achiziționat de aproximativ doi ani containere pentru gunoi, dar de când au fost cumpărate,zac în spatele primăriei, nereuşind de atâta timp să încheie un contract de salubrizare  pentru colectarea deşeurilor.

Ăsta este interesul autorităţilor noastre locale, care în mod normal ar trebui să urmărească folosul comunităţii și al cetătenilor, să ajute oamenii  care vor să dezvolte localitatea și nu să-și apere interesele lor personale  băgând bețe-n roate și purtându-i pe oameni pe drumuri  când  vor  să facă ceva, să informeze cetățenii  in vederea accesării fondurilor europene, nu să-și facă proiecte ei de ei pe ascuns.

Poate că acesta este unul dintre motivele pentru care locuitorii comunei, neavând un loc amenajat, neavând unde să colecteze gunoaiele le aruncă pe râul Brebina, râu ce izvorăşte chiar din capătul satului nostru şi care practic este groapa de gunoi a multora.

Daca am fi cetățeni  ai satului în adevăratul sens al cuvântului si nu doar cu locuința , am căuta soluții și am evita să aruncăm măcar ceea ce se poate arde,nu să poluăm natura cu tot felul de mizerii: anvelope de maşini, sticle, cutii de conserve, haine, pungi, plastice si multe alte deşeuri care poluează apa şi dau un aspect foarte urât localităţii.

Degeaba avem un relief extraordinar de frumos , o zona râvnită de cei ce nu o posedă pentru că atat autoritatile locale căt și locuitorii în loc sa o protejeze, să o pună în valoare,o distrug făra niciun fel de conștiința.

Vom reveni cu articole asemanătoare

Coada- şoricelului

Are acţiune antiinflamatoare, cicatrizantă, hemostatică şi antimicrobiană. De aceea, este o foarte bună plantă pentru calmarea tenului înroşit, dar şi pentru tratarea rănilor, arsurilor, eczemelor. Face minuni când este aplicată sub formă de băi sau comprese cu infuzie din trei linguri de plantă la o jumătate de litru de apă.

Uleiul volatil, adăugat în unguente, tratează arsurile, dar şi alte afecţiuni dermatologice.

Florile de gălbenele

Plăgile greu vindecabile, acneea, arsurile, eczemele, toate sunt vindecate cu tinctura din flori de gălbenele. Aceasta se obţine din 10 g de flori macerate timp de o săptămână în 100 g de alcool. La fel de bune sunt compresele cu amestec de 10 g de tinctură de gălbenele şi o ceşcuţă de apă fiartă.

Nucul

Din frunzele de nuc poţi prepara o alifie pentru răni şi furuncule. La început, trebuie să pregăteşti un macerat pe care îl ţii în repaus o săptămână. Ai nevoie de 15 g de frunze pe care le pui în 100 g de ulei de floarea-soarelui.

Fierbi maceratul şi-l laşi trei ore, după care îl strecori. Urmează pregătirea alifiei prin adăugarea a 15 g de ceară de albine şi fierberea preparatului timp de o jumătate de oră. La final, amesteci până se mai răceşte puţin.

Varza

Face minuni în tratarea unor afecţiuni precum eczema, acneea, ulcerul varicos, arsurile, crăparea pielii, dar şi simple înţepături de insecte sau muşcături de animale. Frunzele crude trebuie aplicate pe zonele afectate, în reprize de câte o oră, de trei-patru ori pe zi.

Salvia

Compresele cu infuzie de salvie din 5 g de plantă la 100 ml de apă sunt un leac eficient pentru rănile cu puroi, ulceraţii, chiar şi pentru seboree, o boală care se manifestă prin secreţia excesivă a glandelor sebacee.

Tătăneasa

Este o plantă cicatrizantă, care ajută la oprirea sângerării şi descongestionează, fiind eficientă în tratarea arsurilor şi ulcerelor varicoase. Pentru aceste afecţiuni se face un decoct mai concentrat din patru-cinci linguri de plantă la o cană de apă, cu care se fac băi sau se pun comprese.

Muşeţelul

Preparatul uleios din flori de muşeţel este antiseptic şi cicatrizant, ajutându-te în caz de arsuri, răni cu puroi, ulceraţii, dar şi când ai tenul iritat. Îl obţii dintr-o lingură de flori de muşeţel umezite cu 100 g de alcool pe care le ţii două-trei ore într-un vas închis.

Apoi, adaugi 100 ml de ulei de floarea-soarelui sau ulei de sunătoare şi încălzeşti preparatul, amestecând până la evaporarea alcoolului. Mai rămâne doar să-l storci şi să-l filtrezi.

Pătlagina

Şi această plantă acţionează ca emolient, cicatrizant şi bactericid, fiind un aliat în tratamentul ulcerului cutanat şi al ulcerului varicos, prin băi în care se adaugă suc de pătlagină. În plus, sucul de pătlagină opreşte sângerarea.

Pătrunjelul

Banalul pătrunjel este cea mai la îndemână plantă în cazul apariţiei unor răni sau înţepături de insecte. Frunzele strivite devin în câteva clipe pansamentul ideal, care dezinfectează şi cicatrizează rănile.

Talpa-gâştei

Fiind un bun cicatrizant şi antiinflamator, închide rănile în scurt timp. Tot ce trebuie să faci este o infuzie din 25 g de plantă la 200 ml de apă clocotită sau un decoct din 50 gde plantă mărunţită şi un litru de apă. Pe ambele le foloseşti sub formă de băi sau comprese.

                                                           Prima bogăţie este sănătatea !!!

Înhămată cu petiţii semnate de mii de oameni şi cu campanii care mai de care mai serioase, această zi şi-a câştigat între timp reputaţia de “Ziua Bărbatului“. Această zi a fost aleasă în urmă cu cinci ani.

Ziua bărbatului şi ziua femeii au devenit astfel ocazii perfecte pentru a sărbători, mai ales pentru că oamenii au nevoie de o zi liberă, dedicata lor, iar dacă 8 Martie înseamnă venirea primăverii, a frumuseţii, învierea naturii şi fertilitate, atunci 5 mai înseamnă pentru bărbaţi prilej de bucurie, mai ales pentru că ei au semnat pentru o zi „liberă de mofturi feminine”, însă dragii de ei, tot acasă sărbătoresc şi nu alături de băieţi în crâşme. Sau poate cei mai libertini aleg să petreacă o noapte ca în haiducie, lăsând toate obligaţiile deoparte şi uitând măcar pentru câteva ore că au de dat socoteală acasă.

Iniţial legea pentru ziua bărbatului, declarată în Monitorul Oficial ne spune că bărbaţii au nevoie şi ei de o zi fără muncă, fără obligaţii, pe care să o petreacă alături de familie, indiferent în ce zi a săptămânii ar cădea aceasta, deoarece şi aşa locul de muncă prea îi înstrăinează pe părinţi în general de copii, de familie şi de treburile gospodăreşti. Însă viziunea lor pentru o zi liberă constă în „bere, fotbal şi femei”, că doar asta înseamnă o distracţie masculină pe cinste.

Un gând mărunt pentru măreţia voastră, a bărbaţilor. La mulţi ani !

Acesta este sloganul campaniei de ecologizare ce va avea loc în data de 12 mai în comuna Obîrşia Cloşani.

 “Natura este arta lui Dumnzeu cel veşnic ” .  Şi de felul cum protejăm această artă pe care totuşi gratis am primit-o, aşa o vom avea. Suntem martori cînd spaţiul verde este tot mai murdar, şi parcă pe nimeni nu mai interesează curăţenia din paduri, de pe rauri, şi ce este mai tragic, căci nu mai au grijă nici de curăţenia din faţa casei unde trăiesc.Vrem ca cineva să ne facă oridine in gospodărie. Ceea ce natura a creat în milioane de ani se poate distruge în câteva zile, luni sau ani.

Ca atare noi, membri  Portalului Comunei Obîrşia Cloşani  (Ovidiu Achim şi doamna Niculina Firan împreuna cu soţul , Nicolae Firan ) în parteneriat cu Şcoala  cu clasele I-VIII Obîrşia Cloşani, ne-am hotărât să luăm atitudine şi să acţionăm în acest sens, considerând ca este de datoria noastră ca fiinţe umane să păstrăm comuna curată.

Sâmbătă 12 mai , fiind si” Ziua curăţeniei naţionale” ne-am găndit să nu treacă fără nicio acţiune prin comuna noastră, drept pentru care vă invităm să vă alăturaţi campaniei noastre “Împreună pentru o comună curată !” Vă provocăm pe toţi cei dispuşi pentru a aduce o schimbare locului în care trăim ! Această campanie este destinatã tuturor categoriilor de vârste care iubesc natura.

Intenţionam  să strângem cât mai multe gunoaie începând de la intrarea în sat , drumul dinspre Herculane şi până în celălat capăt al satului spre Baia de Aramă.

Vom acţiona pe râul Brebina de la izvor, până la ieşirea din sat, zona Valea Mare, centru, stadion, Valea Seacă, Crac şi Ţărmur.

În funcţie de numărul persoanelor cu spirit civic care se vor alătura acestei acţiuni, intenţionăm să cuprindem cât mai multe zone.

Scopul acţiunii este unul educativ şi ne dorim atragerea atenţiei asupra necesităţii implicării oricărui cetăţean în păstrarea curăţeniei apelor şi a mediului înconjurător

Numai împreună putem avea o comună curată, cu care să ne mândrim şi care să poata fii luată drept exemplu.

De ce nu am putea şi noi urma exemplul celor  de la Baia de Arama, care la începutul lunii aprilie au colectat aproximativ 100 de saci cu gunoaie , exemplul  Asociaţiei  Valea Cernei care în ultimii doi ani au organizat diverse campanii de ecologizare începând din zona Bobotului şi  până la intrarea în Băile Herculane.

CEI CE DORESC SA SE INSCRIE IN CAMPANIA NOASTRA DE ECOLOGIZARE IN OBIRSIA CLOSANI, O POT FACE DIN PAGINA CONTACT, FORMULARUL DE CONTACT, SAU LA ADRESA DE EMAIL  portal.obirsiaclosani@gmail.com , tel 0761104765 , 0252216845.

VA ASTEPTAM !

“Ziua naţională a tineretului” în România a fost instituită prin Legea 425/25.X.2004. Cu prilejul acestei zile sunt organizate activităţi sociale, culturale, artistice şi sportive care vizează domeniile de interes ale tineretului.

Textul legii prevedea iniţial că această zi este liberă pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani, dar Comisia de învăţământ a respins această propunere, întrucât a ţinut cont de principiul constituţional conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice.

Buna creştere a tineretului este garanţia cea mai sigură a fericirii unui stat !!!

In anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internaţionala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera.

Aceasta zi isi are plecarea din data de 1 mai 1886, cand sute de mii de manifestanti au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite;  cea mai mare demonstratie avand loc la Chicago, unde au marsaluit 90 de mii de demonstranti, din care aproximativ 40 de mii se aflau in greva. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au castigat dreptul la ziua de munca de 8 ore, fara reducerea salariului.

  In Romania aceasta zi a fost sarbatorita pentru prima data de catre miscarea socialista in 1890. In perioada regimului comunist, de 1 mai autoritatile organizau manifestatii uriase pe marile bulevarde, coloanele de muncitori in tinute festive fiind nevoite sa scandeze lozinci si sa poarte pancarte uriase.

Dupa 1990, importanta propagandistica a zilei a fost minimalizata, dar oamenii se bucura de acest eveniment sarbatorindu-l in aer liber, profitand de diversitatea ofertelor zilelor noastre,  la iarba verde, la mare ori la munte, delectandu-se cu mancarurile traditionale: carnati sau mici si bere.

Ziua de 1 Mai vine, de vreo 23 de ani, ca un balsam pentru romani. Acestia evadeaza la mare, la munte sau intr-un spaţiu imaginar, isi leaga cateva zile libere sau iau cu asalt padurile. O abordare radical opusa fata de aceeasi data plasata in intervalul 1945-1989. “Ziua Muncii”, caci despre ea este vorba, am ratacit-o printr-un colt al memoriei sau am descoperit-o prin revistele ingalbenite de trecerea anilor.

Pe langa traditionalele gratare, de 1 Mai, romanii pot alege intre concerte, festivaluri, spectacole stradale si targuri de produse traditionale. Avand in vedere zona in care ne aflam, venim cu propuneri pentru o zi perfecta.

Iata cateva sugestii pentru locuitorii comunei si nu numai:

-       O plimbare de recreere pe Valea Sohodolului (citeste mai mult aici)

-       Of road sau drumetii pe Valea Cernei (citeste mai mult aici)

Daca aceste oferte nu sunt viabile, o iesire la iarba verde este mereu binevenita. Zona comunei si imprejurimilesunt mai mult decat ofertante in ceea ce priveste magia peisagistica (vezi imagini in “galerie foto” sau aici)

scris de Vetuta Barbulescu

De fiecare dată cântecul popular a fost de alinare la necaz şi supărare, dar şi cel ce însoţeşte omul în clipele sale frumoase. Din lada de zestre de astăzi am scos la suprafaţă destăinuirile Elisabetei Vasile, ale unui om pe care cântecul l-a atras mereu spre locurile natale,un om cu care recreezi peisajul acela de la horele satului şi care a făcut din cântec mai mult decât o pasiune. S-a  născut în comuna  Aninoasa, judeţul Gorj şi din vatra satului şi-a pus în bagaje cântecul părinţilor,  al copilăriei. L-a pus acolo bine, aşa cum cred oamenii locului, că nu se ştie niciodată când ai nevoie de el şi să îi fie la îndemână. Vă invit să despicăm firul poveştii de cântec cu Elisabeta Vasile !

Iulia Martinescu  Cărui loc îi spuneţi acasă şi de unde începe povestea cântecului popular pentru d-voastră ?

Elisabeta Vasile  Acasă-i spun locului unde m-am născut şi am copilărit, acolo unde am facut primii paşi în muzica populară pe scena căminului cultural al comunei Aninoasa .Acasă mă simt pe scenă şi oriunde merg să cânt.

Iulia M.  Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezentaţi?

Elisabeta V. N-aş putea defini toate aceste trăsături, dar vă pot spune o trăsătură importantă a cântecului de unde vin şi anume hăulitul ,care este specific gorjenesc.

Iulia M. Cum a intrat muzica populară în sufletul d-voastră şi dacă a existat un model artistic după care v-aţi ghidat?

Elisabeta V. Muzica populară mi-a intrat în suflet ascultând un radio teritorial, radio Craiova. Oriunde mergeam la muncă câmpului sau cu vitele la păscut mie nu-mi lipsea acest radio preţios şi spun asta pentru că visam să ajung odată şi-odată ca cei pe care-i auzeam acolo… Maria Lătăreţu ,Maria Ciobanu, Filoftea Lăcătuşu şi alţii.

Iulia M. Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?

Elisabeta V. Să ştiţi că îmi pare tare rău să recunosc că de multe ori nu se mai păstrează tradiţiile satului de altădată ,horele acelea unde lăutarii cântau în mijlocul mulţimii ,chiuiturile şi nunţile acelea de trei zile unde rupeai opincile în două.

Iulia M. Ce nu aţi face niciodată în muzica populară?

Elisabeta V. Să interpretez cântecele altor artiști,fără să le pomenesc numele,și să intervin împotriva tinerilor care bat la porțile afirmării.

Iulia M.  Ale cui doruri le cântaţi? De unde v-aţi cules cântecele?

Elisabeta V. Eu cânt multe doruri: ale parinţilor, ale satului de unde am plecat ,dorul de copilărie, în cântecul meu se regăseşte Gilortul atât de mult cântat şi de doamna Maria Latăreţu. Abordez în piesele mele şi cântecele cu temă satirică pentru că şi asta face parte din viaţa omului. Cântecele le-am cules de acolo de unde mă trag din com Aninoasa, mai exact de la bătrânii satului, dar pe parcursul anilor mi-am făcut propriul repertoriu. Am considerat că e mai bine să ai un stil al tău şi să nu preiau de la nimeni .

Iulia M. Vorbiţi-ne puţin despre activitatea artistică. Discuri editate, dar şi spectacole şi înregistrări.

Elisabeta V.  Ca orice tânăr am pornit de jos participând la multe festivaluri obţinând mai multe premi ,dar cel mai important pentru mine a fost premiul pentru autenticitate obţinut la festivalul Maria Lătăreţu în 2003.În anul 2002 am imprimat şi primul meu album intitulat” Pe malul Gilortului” pe care l-am înregistrat sub bagheta dirijorului Marcel Parnica. A urmat o colaborare frumoasă până în 2005 cu ansamblul Maria Lătăreţu. În anul 2007 am imprimat un album alături de colegul meu de trupă ,Gigi Mâlăianu pe care l-am realizat cu bunul nostru coleg ,Costel Buga. În tot acest timp au urmat spectacole, emisiuni tv . În anul 2010 am început o colaborare frumoasă cu ansamblul Doina Gorjului, iar în acest timp am imprimat un album împreună cu bunul meu coleg ,Ion Drăgan, intitulat “Spune mandruliţă mea” album realizat sub bagheta maestrului ,Aurel Blondea.

Iulia M. Spune-ţi-mi vă rog, cine sunt ce-i cărora le aduceţi recunoştiinţă pentru succesul d-voastră ?

Elisabeta V. O imensă recunoştinţă le-o aduc părinţilor mei pentru că au ştiut să mă crească curat, după aceea profesorilor mei de la Şcoala Populară de Artă, soţului meu care m-a susţinut şi mă susţine în tot ceea ce fac, lui Aurelian Preda care m-a invitat într-o emisiune de folclor şi m-a pus în valoare.

Iulia M. Când vă veţi simţi într-adevăr împlinită profesional?

Elisabeta V.  Nu ştiu, eu sunt o persoană foarte pretenţioasă cu mine. Niciodată nu sunt mulţumită de ajuns în ceea ce fac, tot timpul am de învăţat, aşa că împlinită profesional nu voi fi niciodată, doar sufleteşte.

Iulia M.  Ce credeţi că este folclorul? Ce definiţie personală i-aţi da?

Elisabeta V. Folclorul este ca un izvor rece și cristalin,din care,atât artiștii,cât și admiratorii, trebuie să-și potolească setea cu măsură,cu bun-simț și cu respect pentru izvoarele sale nesecate și fermecate.

Iulia M. Cum priviţi promovarea folclorului, a autenticului în general?

Elisabeta V. Din păcate,la ora actuală,promovarea folclorului autentic este departe de ceea ce ar trebui să fie cu adevărat. Pe lângă faptul că o bună parte din realizatorii de calibru din media s-au retras din activitate,iar alții,nu mai sunt printre noi,se promovează cu o grosolănie de neimaginat o seamă de non valori,ce dispar foarte repede până la urmă,dar care fac mult rău cântecului nostru duios,precum și tinerei generații care,din nenorocire,nu prea mai are repere clare pentru calitate și pentru performanță.

Iulia M. Ce credeţi că primează: versurile sau linia melodică?

Elisabeta V. Sigur că ,,versul”,pentru că prin dulceața sa le dă ghes inimii și sufletului să însăileze cum mare ușurință linia melodică potrivită,care atrage ascultătorul,și-i subjugă simțămintele pentru foarte multă vreme.

 Iulia M.  Adresaţi un gând cititorilor noştri

Elisabeta V. Mi-a părut bine că am stat de vorbă, aducându-mi aminte de începuturile mele, important fiind să nu uităm niciodată rădăcinile.
Vă mulţumesc tare mult şi adresez toate gândurile mele de preţuire şi admiraţie cititorilor dumneavoastră. Doamne ajută!

Polifloră, de tei, de salcâm… Câte tipuri de miere, tot atâtea proprietăţi terapeutice. Iată câteva informaţii esenţiale, care te ajută să le foloseşti ca pe un leac nepreţuit.

Mierea polifloră…are formula cea mai complexă, fiind un amestec de nectar de la mai multe specii de plante.

La noi, există miere polifloră de fâneaţă, de Deltă (bogată în nectar de mentă) şi alte sorturi, în funcţie de vegetaţia zonei de provenienţă. Este foarte bogată în săruri minerale şi în antioxidanţi. Puternic higroscopică, absoarbe apa din ţesuturile inflamate din jurul rănilor, grăbind cicatrizarea.

În soluţie, are efecte bactericide asupra agenţilor patogeni ai dia­reii. ­Este un bun remediu împotriva tusei persistente şi a durerilor de gât. La copii, facilitează asimilarea calciului şi a magneziului în oase.

Mierea de salcâm…spre deosebire de alte sortimente, prezintă o cristalizare lentă şi fină. Cristalele sunt transparente şi uşor solubile în apă, ceai sau în lapte. Este emolientă pentru tractul digestiv, uşor expectorantă, scăzând febra în răceală şi gripă.

Mierea de tei… este sedativă, antispastică, facilitează digestia, calmează durerile de stomac. Poate fi un remediu uşor în insomnie şi stări de anxietate.

Mierea de hrişcă… este foarte nutritivă şi energizantă. Are efecte benefice în recuperarea după fracturi, în anemie şi pentru creşterea apetitului la copii. Îmbunătăţeşte vederea nocturnă.

Mierea de lucernă…luptă eficient împotriva astmului, guturaiului şi a reumatismului. Poate fi un leac bun şi în caz de atonie gastrică şi aerofagie.

Mierea de rapiţă…alină arsurile în epigastru, facilitează funcţia intestinală şi calmează hemoroizii.

Mierea de cimbru sau de cimbrişor…este antiseptică, tonică şi facilitează recuperarea fizică după efort şi creşterea tonusului muscular. Se recomandă în astenie nervoasă şi în infecţii respiratorii.

Mierea de pin sau de brad…este cunoscută ca antiseptic al căilor respiratorii superioare. De asemenea, ajută digestia şi induce somnul.

                                              “  Chiar dacă nu ai stupi, ocroteşte albinele!”

Primele obiectii au aparut in jurul anului 1600 dar ele au fost doar exceptii si nu au reprezentat decat pareri personale ale unor oameni de stiinta, neconstituindu-se in curente filozofice care sa condamne utilizarea animalelor pentru experiente.

Cercetarea pe animale-experimente si cazuri de abuz

In prezent, oponentii experimentelor pe animale condamna cel mai mult utilizarea acestora in testele LD-50, in testele Draize (utilizandu-se iepurii, se masoara gradul de iritare la nivelul ochilor produs de diferite produse cosmetice) si in cazul experimentelor psihologice (instinctul matern studiat pe puii de maimuta).

In cazul experimentelor militare au fost iradiate maimute pentru a se observa care sunt efectele expunerii la radiatii si care sunt modificarile comportamentale induse de radiatii. In Texas sunt si in prezent conduse experimente care utilizeaza maimute cu scopul de a urmari capacitatea de a utiliza un simulator de zbor ante si postiradiere a sistemului nervos central (Pence, 1990). In centrele universitare, in special facultatile de medicina veterinara, sunt folosite adesea animale cu scopul de a invata studentii diferite proceduri chirurgicale.

Un caz celebru de abuz asupra animalelor de laborator este experimentul efectuat pe primate cu scopul de a simula leziunile cerebrale de la oameni. Acest experiment s-a desfasurat la Facultatea de Medicina a Universitatii din Pennsylvania. In anul 1984, cinci membri ai grupului ALF – Animal Liberation Front – au reusit sa sustraga din laboratoarele facultatii o serie de casete video care prezentau experimentele efectuate pe babuini. Aceste casete au fost distribuite in toata presa americana si infatisau diferite metode de producere a leziunilor cerebrale la maimute. Desi ulterior conducerea facultatii a incercat sa dezminta ca ar fi existat un abuz asupra animalelor, sub presiunea opiniei publice experimentele au incetat, iar laboratorul a trebuit sa fie inchis (Pence, 1990). Ceea ce s-a reprosat cel mai mult cercetatorilor a fost lipsa anestezierii animalelor, efectuarea de leziuni multiple la maimute fara un scop stiintific bine definit, intretinerea animalelor in conditii improprii, lipsa unui personal veterinar care sa asigure intretinerea corespunzatoare a animalelor

Intreaba-i pe cei care fac experimente pe animale de ce o fac, si raspunsul va fi: “Pentru ca animalele sunt ca noi”. Intreaba-i apoi de ce este ok din punct de vedere moral sa experimentezi pe animale si raspunsul va fi: “Pentru ca animalele nu sunt ca noi”. Experimentele pe animale au la baza o contradictie logica. Prof. Charles R.Magel

In traditia populara Sfantul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetatiei, protector al naturii inverzite, al vitelor si al oilor.

In spiritualitatea populara, intre San-George si Samedru (Sfantul Dumitru) exista o intelegere cosmica. Se spune ca atunci cand broastele canta pentru prima oara, San-George ia cheile de la Samedru pentru a deschide drumul naturii spre viata.

In dimineata zilei de San-George, capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire ramuri verzi. Astfel, se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate de fortele malefice.

Ramurile verzi erau pastrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri impotriva bolilor. Ele erau puse si in hrana animalelor, in credinta ca acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

In ajunul zilei de San-George, fetele de maritat credeau ca isi pot vedea ursitul daca priveau, in aceasta noapte, intr-o cofa plina cu apa.

Exista si obiceiul ca in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele sa puna in mijlocul drumului brazde verzi, impodobite cu coronite, pentru a observa care fecior va calca peste ele. Daca flacaii ce le erau dragi nu calcau pe coronite, fetele credeau ca in acel an se vor casatori. Brazdele si coronitele erau pastrate peste an, pentru a se face cu ele farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu in ameliorarea diferitelor boli.

Tot in dimineata zilei de 23 aprilie, fetele mergeau pe furis in padure pentru a culege matraguna si navalnic. Aceste plante erau puse in pod sau sub streasina, in credinta ca ele le vor aduce petitori bogati.

Flacaii cautau in dimineata zilei de 23 aprilie, iarba fiarelor, planta miraculoasa ce putea sa sfarame lacatele. In ajunul sarbatorii, tinerii mergeau intr-o dumbrava cu o cofa cu apa neinceputa. Vasul era ascuns intr-un loc doar de el stiut. La rasaritul soarelui fiecare privea in cofa cu apa. Daca in vas se afla un fir de iarba, credeau ca se vor casatori cu fata iubita. Dimpotriva, daca in apa se afla o floare uscata, era semn ca tanarul nu se va insura in acel an, iar daca gaseau pamant, se credea ca feciorul va muri in curand.

Femeile casatorite mergeau in padure si culegeau plante doar de ele stiute (mulgatoare, untul vacii), pe care le adaugau in hrana animalelor, in credinta ca vacile vor da mult lapte si de buna calitate.

Nimeni nu avea voie sa doarma in aceasta zi deoarece se credea ca acel care incalca interdictia, avea sa fie somnoros intregul an.

Urzicatul era un alt obicei practicat de San-George. Exista convingerea ca prin urzicat ei vor fi mai ageri, mai harnici si mai sanatosi de-a lungul intregii veri care urma sa inceapa.

Dintre toate obiceiurile enumerate, in comunitatile satesti contemporane se mai pastreaza doar obiceiul impodobirii stalpilor de la poarta cu ramuri verzi.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Sarbatoarea Liliacului de la Ponoare va avea loc in acest an in data de 6 mai .

Aceasta sarbatoare dateaza oficial din anul 1965, dar era sarbatorita inca din timpuri stravechi.

In fiecare an in  Ponoare,  in singura padure de liliac salbatic din tara , se strang  mii de  oameni de pretutindetni, fie din localitatile apropiate, fie din alte judete, pentru a sarbatori  inflorirea liliacului salbatic.

Au loc spectacole de muzica populara cu cantareti vestiti din zona, si comerciantii sunt prezenti  pentru a-si expune la vanzare diferitele  marfuri.

Cu mici,bere,muzica si voie buna  intr-un cadru natural , unde mirosul de liliac predomina,  are loc “Sarbatoarea Liliacului de la Ponoare”.

Daca sunteti  turist si va place natura, va recomand vizitarea obiectivelor turistice din zona, cum ar fi: Lacul Zaton, Pestera Ponoarele si  Podul natural (Podul lui Dumnezeu).

Mai multe detalii despre programul sarbatorii , atractiile turistice din zona Ponoarele sau vreti sa vedeti cum arata padurea  de liliac cu cateva zile inainte de  ziua  sarbatorii, le  gasiti pe site-ul  www.ponoare.ro

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile de la Paşte, la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile).

Săptămâna Luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale. Din noaptea Învierii şi până la Înălţarea Domnului la cer, în Biserică se cântă ”Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit”, prin noul Ierusalim făcându-se referire la Ierusalimul cel veşnic, eshatologic.

Slujbele din Săptămâna Luminată se ţin cu Uşile Împărăteşti larg deschise. Astfel, privirea spre altar nu mai este împiedicată de nimic, ceea ce simbolizează uşa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar şi ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morţii Mântuitorului.
În această perioadă, slujbele Bisericii sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din această perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului.  Slujbele sunt mai frumoase prin această bucurie a Învierii de care sunt inundate toate rânduielile liturgice. Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni e diferită de rânduiala obişnuită, căci se cântă aceleaşi cântări ale canonului Învierii Domnului şi Hristos a înviat, în loc de Veşnică pomenire.

Din Duminica Învierii Domnului, în Biserica Ortodoxă începe o nouă perioadă liturgică a anului bisericesc, numită perioada Penticostarului. Numele acestei perioade – una dintre cele trei mari diviziuni ale anului liturgic (alături de perioada Octoihului şi de cea a Triodului) – vine de la cartea Penticostar care se foloseşte în mod deosebit în cultul ortodox în perioada dintre Paşte şi Rusalii (50 de zile).

Această perioadă se distinge din punct de vedere spiritual prin luminozitate, prin frumuseţe şi prin bucurie a întregii creaţii, ceea ce se exprimă prin rânduieli cultice cu totul specifice ce se săvârşesc în Biserică. Totul pare învăluit în alb, totul este lumină, totul exprimă bucuria de a fi împreună cu Hristos în Biserica Sa. Şi bisericile se înveşmântează în alb şi veşmintele preoţilor. De aceea, această perioadă a Penticostarului este perioada când se cântă în toate împrejurările ”Hristos a înviat” şi cântări de bucurie: ”Veniţi să ne luminăm popoare! Veniţi să ne bucurăm de Învierea lui Hristos!”.

În tot acest timp, creştinii ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat” şi de la Înălţare, ”Hristos S-a Înălţat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a Înviat” şi ”Adevărat S-a Înălţat”.

]]> http://www.obirsia-closani.net/2012/04/17/saptamana-luminata/feed/ 0 http://www.obirsia-closani.net/2012/04/11/saptamana-patimilor-si-tata-ioana-tata-ioana-ep-10/ http://www.obirsia-closani.net/2012/04/11/saptamana-patimilor-si-tata-ioana-tata-ioana-ep-10/#comments Wed, 11 Apr 2012 05:12:45 +0000 Iulia Martinescu http://www.obirsia-closani.net/?p=5711 “-Zău aşa , mamă soacră, mai iarta-mă că mă omorîşi de azi dimineaţă !Ţi se pare că ai rămas în urmă cu toate ? Lasă că le-om rosti noi.

-Mişcă, fă, că nu-i pasu şi francu ! Nu vezi că Marghioala Savastiţ tracu în Curmatură să pună cartofii şi noi nici macar casa n-am dereticat-o. Ce-ai păzit până-acu’?”

Poate v-aţi mirat de ce am înterupt seria Ţaţa Ioana. Simplu. Pentru că muza mea  dispăruse din peisaj.  Mai multe week-end-uri la rând am întrebat de ce ţaţa Ioana nu-i la poartă, cum stătea ea când venea microbuzul de la oraş. Nora, liniştită parcă, îmi tot spunea că-i la spital deoarece nu s-a simţit prea bine în ultimul timp.

Am pus mâna pe telefon şi am sunat-o, nu numai de convenienţă, ci pentru că eu chiar simţeam că ceva e rupt în mine, că lipseşte şi trebuie completat.

Aceea era………..ţaţa Ioana. Femeie corpolentă, fire colerică, probabil că iarna grea îşi pusese amprenta şi asupra ei.

“-Sărut mâna , ţaţă Ioană !

-O,Doamne! Mânca-te-ar mama!  Zău că nu m-aşteptam să mă suni.”

………….. şi pauză. Mi-am dat seama că ţaţa Ioana plângea. M-a înduioşat profund pentru că o ştiam o femeie puternică, nu o plângăcioasă. Explicaţia mi-a dat-o chiar ea mai târziu, după ce am încercat să-i mai alin supărarea.

“-Lasă, matale, că o să te faci bine şi o să ajungi acasă cât mai curând.

-Stai maică să mut telefonu la urechea ailaltă că la asta nu aud şi-l am legat cu o sforicică să nu mi-l fure careva , că mişcă prin spitalu ăsta ca bondarii când simt că vine furtuna. Şi banii îi am înveliţi în batistă şi i-am băgat în sân. Mi-o fost tare rău, mânca-te-ar muma, că altfel nu plecam eu de acasă să vin în pârdalnicul ăsta de spital, da n-am avut ce să fac. Acu mi-i mai bine, da m-am saturat să stau la pat şi să înghit moacele ăstora acre care nici nu-ntorc capul cătră tine dacă nu ţi s-a lungeşte mâna până la buzunaru lor. Apoi…….. de , eu având limba ascuţită, le mai trozneam câte una de-i ustura inima mai rău ca pe mine. Da’ merită, că dacă n-are omu bani , moare cu zile. M-am cutremurat ce-am văzut.  Nici puiului de şarpe nu-i doresc să ajungă pe aici. Trebuie să-i mulţumesc lu’ Domn’ Doctor, că el m-o făcut bine. Îi cam tinerel, da-i priceput bată-l norocu!  Am fost mulţumită că n-o luat din apucăturile alor bătrâni. Acu’ îi dau eu de bunăvoie, pentru că s-o purtat tare bine cu mine. Şi i-am spus lu’ Gheorghe-al meu,  cân’ vine să ma ia,  să-i aducă ş-o ţuică bună de cireaşă şi-un curcan de-al mare. Să aibă şi el de Sfintele Paşti care s-apropie.

,,-Ţi-am văzut nora şi nepoţii. Ei mi-au spus că eşti la spital.

-Nu mai poci de dorul lor! Mi-i dor şi de pietrele de acasă. Aici parcă n-am nici aer să mă satur.”

…….. cam aşa decurgea discuţia mea cu ţaţa Ioana săptămâna  trecută, iar acum ….. surpriză. Mă aşteptam să o văd slăbită pe un scaun, în convalescenţă şi când colo, ea mai energică ca niciodată. Nu-i convenea nimic din ce făcuse nora. Drept e, că nimeni nu le rosteşte ca ea, dar parcă ţaţa Ioana vroia să-mpărăţească lumea.

Sârmele erau pline toate de ştergare , scoarţe , feţe de pernă şi cearşafuri, înălbite şi scrobite, de-ţi era mai mare dragu’ să le priveşti. Celelalte care erau noi, în teanc , erau scoase pe prispa casei şi puse la aerisit, încât simţeam din drum mirosul binecunoscut de naftalină, levănţică şi busuioc. Ghivecele cu flori erau curăţate şi dichisite, casa dată cu var pe interior, cu geamuri care sclipeau de-ţi luau ochii.

“-Doamne, mamă , da ce te tot plimbi de colo-colo. Mai ai grijă şi de sănătate ! spuse nora mai din milă pentru soacră, da mai mult de milă pentru oscioarele sale  pe care nu le mai simţea. Îi ieşise pe nas perioada de hibernare cât nu fusese ţaţa Ioana acasă.

-Lasă , fă, că la alea tale nu ma bag. Că ai în casă trei lulele, trei surcele. Voi ştergare cusute nu mai puneţi, covoare nici atât, scoarţă nu mai vorbesc că nu-s la modă. Bagi “fornăitoarea” aia în priză şi-ntr-o juma de oră termini curăţenia. Eu vreu să aştept Sfintele Paşti aşa cum se cuvine. “

Dar uitasem să vă spun că pe bărbaţi îi trimisese la curăţat de pomi că nici livezile nu trebuie uitate şi-şi zoreşte nora foc nevoie mare să facă ceva de mâncare că doar n-o să muncească cu burta goală.

„-Lasă că mai avem prin frigider şi salam şi peşte . O găsi ei ce să mănânce !

-Mâncate-ar pleznea să te mănânce ! Cum să mănânce salam în săptămâna patimilor? Vezi, de-aia nu ne mai rabdă Domnu. Am uitat şi credinţă, şi omenie, şi frică de D-zeu. Mişcă-te, imediat şi-ajută-mă să fac fuga de mâncare.”

Puse oala de pământ cu două mânere lângă foc şi trânti în ea un castron bun de fasole. Aruncă apa de vreo două ori, când începură boabele a se zbate, ca nu cumva să provoace niscavai deranjamente pe la burtă. Toată lumea ştie că „fasuiu sleit” e un deliciu, dar şi o mâncare grea.

Trecu apoi şi nora pe lângă oală şi trânti un morcov felii mari şi nişte ceapă frecată bine c-o lingură de ulei. Apoi focu rămase să definitiveze arta pe când ţaţa Ioana tocă nişte ceapă fideluţă cu o rapiditate demnă de invidiat chiar şi de bucătarii de la „Master Chef” . Timpul era scurt şi oamenii ăia trebuiau să îmbuce ceva, iar fasole bătută nu avea niciun fason dacă pe deasupra nu era făţuită cu o prăjeală rumenie ce-ţi gâdilă apetitul.

Poate prin alte locuri n-au cunoştiinţă, dar la noi la munte se ştie că fasolea bătută este însoţită neapărat de varză călită şi sarmale cu orez şi nucă.

Aşa că în timp ce nora spala varza din putină, ţaţa Ioana pregăti compoziţia pentru sarmale.

Rase doi, trei morcovi , pe care îi răzui pe sita a mică , adăugă 4-5 cepe zdravene şi le căli în ulei cu puţină apă. Puse orezul spălat bine adăugă nuca măcinată  şi apoi pe rând pe rând piper, sunduc, cimbru , sare şi un pic de verdeaţă. Împachetară ele nişte sarmale cam mari , că timpul nu le permitea să facă lucru meticulos, dădură cu ele în cuptor bineînţeles după ce fură îmbăiate în bulion.

Bătură fasolea cu lingura mare de lemn şi scoaseră tava cu sarmale. Nu mai spun că alături pe o tavă trona o grămadă mare de gogosi, de post normal, dar o minunăţie la gust.

Reţeta însă………… data viitoare.  Să aveţi o săptămână plină de pioşenie!

Va fi organizat si un concurs de interpretare muzica populara pentru copii .

Invitaţi:

• Taraful Emil Lacătuşu din Târgu Jiu
• Irina Zoican, Olguţa Berbec, Valentin Samfira, Liliana Bunceanu, Draghişa Paunovici( Serbia ), Nicoleta Lăcătuşu şi alţii.

Evenimenul este organizat de primarul oraşului Baia de Aramă, Rafael Dunărinţu  împreună cu renumita interpretă de muzică populară, doamna Nina Predescu, care işi are originea în satul Negoieşti-Baia de Aramă.

Lunea cea Mare
Din această zi încep Sfintele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos. Iosif cel prefrumos – fiul cel mai mic al patriarhului Iacov, născut din Rahila – este icoană a lui Hristos, pentru că, asemenea lui, şi Domnul nostru a fost invidiat de iudei, a fost vândut de ucenicul său cu treizeci de arginţi, a fost închis în groapa întunecoasă a mormântului. Sculându-Se de acolo prin El însuşi, împărăţeşte peste Egipt, adică peste tot păcatul, îl învinge cu putere şi, ca un iubitor de oameni, ne răscumpără prin darea hranei celei de taină, dându-Se pe El însuşi pentru noi şi ne hrăneşte cu pâine cerească.
Tot în aceeaşi zi facem pomenire de smochinul cel neroditor care s-a uscat prin blestemul Domnului (Matei 21, 17-19). Ca să convingă poporul nerecunoscător că are putere îndestulătoare şi spre a pedepsi, ca un Bun nu vrea să-şi arate puterea Sa de a pedepsi faţă de om, ci faţă de ceva care are o fire neînsufleţită şi nesimţitoare.
Istoria smochinului a fost aşezată aici spre a îndemna la umilinţă, după cum istoria lui Iosif a fost aşezată spre a ne înfăţişa pe Hristos. Fiecare suflet lipsit de orice roadă duhovnicească este un smochin. Dacă Domnul nu găseşte în el odihnă, a doua zi, adică după viaţa aceasta de acum, îl usucă prin blestem şi-l trimite în focul veşnic.

Marţea cea Mare
Această zi ne pregăteste pentru intrarea în cămara Mântuitorului, cu două parabole strict eshatologice – parabola celor zece fecioare (Matei 25, 1-13) şi parabola talantilor (Matei 25, 14-30; Luca 19, 12-27).
Când Domnul se suia la Ierusalim şi se ducea la Patimă, a spus ucenicilor Săi şi aceste două parabole, pentru ca nu cumva cineva trăind în feciorie să nu se îngrijească şi de celelalte virtuţi şi mai ales de milostenie, prin care se vădeşte strălucirea fecioriei.
Pe cinci dintre fecioare le numeşte înţelepte căci împreună cu fecioria au avut şi minunatul şi îmbelşugatul undelemn al milostivirii. Pe celelalte cinci le numeşte nebune pentru că, deşi şi ele aveau virtutea fecioriei, nu aveau în aceeaşi măsură milostenie. Pe când se scurgea noaptea acestei vieţi au adormit toate fecioarele, adică au murit. Cu adevărat moartea se numeşte somn. Pe când dormeau ele, strigăt mare s-a făcut la miezul nopţii; cele care au avut undelemn din belşug au intrat cu mirele la deschiderea uşilor, iar cele nebune, pentru că nu aveau undelemn din destul îl căutau după ce s-au sculat din somn.
Pentru aceasta deci, au rânduit dumnezeieştii Părinti pilda celor zece fecioare, împreună cu cea a talanţilor, ca să ne îndemne să veghem necontenit şi să fim gata să ieşim în întâmpinarea adevăratului Mire prin fapte bune, dar mai cu seama prin milostenie, pentru că neştiută este ziua şi ceasul sfârşitului vieţii.
Dacă vom săvârşi o singură virtute, cea mai mare chiar, şi nu ne vom îngriji de celelalte, şi mai cu seamă de milostenie, nu vom intra cu Hristos în odihna veşnică, ci vom fi întorşi ruşinaţi. Şi într-adevăr nu-i lucru mai ruşinos ca fecioria să fie biruită de bani.

Miercurea cea Mare
În această zi, se face pomenire de femeia cea păcătoasă (Matei 25, 17-13; Luca 7, 37-50), care a uns cu mir pe Domnul pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puţin înainte de mântuitoarea patimă.
Când Iisus s-a suit în Ierusalim şi era în casa lui Simon cel lepros, o femeie păcătoasă s-a apropiat de El şi a turnat pe capul Lui acel mir de mare preţ. Pomenirea ei s-a pus în acea zi pentru că, după cuvântul Mântuitorului, să se predice pretutindeni şi tuturor fapta ei cea cu multă căldură. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Dragostea pe care ea a văzut că o are Hristos pentru toţi, dar mai cu seamă faptul de acum, când L-a văzut că intră în casa unui lepros. Se gândea deci femeia că îi va vindeca boala după cum l-a vindecat şi pe acela. Şi într-adevăr Hristos a tămăduit-o dându-i iertare de păcate.

Joia Cinei celei de Taină
Patru lucruri mai prăznuim în această zi: spălarea picioarelor, Cina cea de taină, Rugăciunea din grădina Ghetsimani şi vânzarea şi prinderea Domnului.
Înainte de a începe Cina, Hristos S-a sculat, Şi-a dezbrăcat hainele şi El singur a spălat picioarele tuturor. Prin aceasta a vrut să îl facă pe Iuda să se ruşineze, iar celorlalţi să le aducă aminte să nu umble după întâietăţi: “Cel care vrea să fie întâiul să fie slujitorul tuturor” (Marcu 9, 35), dându-Se El însusi pildă. La sfârşitul mesei aduce vorbă şi despre vânzarea Lui. După puţin timp, luând pâinea a zis: “Luaţi, mâncaţi”; la fel şi paharul, zicând: “Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi. Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea” (Matei 26, 26-28).
După aceea, arătându-Se om, spune ucenicilor: “Întristat este sufletul meu până la moarte” (Matei 26, 38) şi S-a rugat în Grădina Ghetsimani cu sudoare de sânge (Luca 22, 44). Iuda cunostea locul şi, luând câţiva soldaţi, a venit să-L prindă. A fost prins şi dus la Ana, la Caiafa, şi în cele din urmă la Pilat. Acum Petru se va lepăda de trei ori de Hristos, tăgăduind că-L cunoaşte.
Pentru a ne reaminti de toate acestea, seara se scoate în mijlocul bisericii Sfânta Cruce.

Vinerea Patimilor
În această zi, se pomenesc sfintele şi mântuitoarele şi înfricosătoarele Patimi ale Domnului nostru Iisus Hristos pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută de tâlharul recunoscător care a fost împreună cu El.
Biserica numeşte Patimile Domnului: sfinte – pentru că Cel ce le-a răbdat este Sfântul Sfinţilor, sfinţenia însăşi; mântuitoare – pentru că ele sunt preţul cu care Domnul a răscumpărat neamul omenesc din robia păcatului; înfricoşătoare pentru că nu poate fi ceva mai înfricoşător decât ocara pe care Făcătorul a răbdat-o de la făptura Sa.
În această zi nu se săvârşeşte Liturghia pentru că însuşi Mielul lui Dumnezeu este jertfit acum; este vreme de post total, pentru că Mirele s-a luat de la noi. (Matei 9, 15). Se fac numai ceasurile împărăteşti care ne pun înainte nemărginita smerenie a Domnului, Crucea cea dătătoare de viaţă şi credinţa tâlharului.
Seara săvârşim denia prohodului Domnului, care este ultima treaptă a tânguirii pentru Hristos, înainte de Învierea Sa. Se înconjoară de trei ori biserica cu Sfântul Epitaf – semn al celor trei zile petrecute în mormânt.

Sâmbăta Mare
În această sfântă zi, prăznuim îngroparea dumnezeiască a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi pogorârea în iad, prin care neamul nostru, fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viaţă veşnică.
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt iar cu sufletul lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi l-a dat în mâinile Tatălui. Şi-a dat şi propriul Său sânge, preţ de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit şi despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înţelesul unei putreziri a trupului.
După-amiază săvârsim Liturghia Sfântului Vasile unită cu vecernia. (Sursa: Pr. Sabin Vodă).

Învierea Domnului
Ajunşi în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere: “În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, şi să le zicem fraţi şi celor ce ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Să luăm aminte la cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor să avem putere să raspundem chemărilor Sfântului Ioan Gură de Aur: “Toţi să vă ospătaţi din ospăţul credinţei, toţi să luaţi bogăţia bunătăţii. Nimeni să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat împărăţia cea de obşte, nimeni să nu se tânguiască pentru păcate că iertare din mormânt a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte că ne-a izbăvit pe noi moartea Mântuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost ţinut de aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amărât întâmpinându-Te pe Tine jos, s-a amărât că s-a stricat, s-a amărât că s-a batjocorit, s-a amărât că s-a omorât, s-a amărât că s-a legat. A luat trup şi de Dumnezeu s-a lovit, a luat pământ şi s-a întâmpinat cu cerul, a luat ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut. Unde-ţi este moarte boldul? Unde-ţi este iadule biruinţa? Înviat-a Hristos şi tu te-ai surpat. Înviat-a Hristos şi au căzut dracii. Înviat-a Hristos şi se bucură îngerii. Înviat-a Hristos şi viaţa vieţuieşte. Înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în mormânt. Că Hristos înviind din morţi începătura celor adormiţi S-a făcut. A aceluia este slava şi stăpţnirea în vecii vecilor. Amin”. (Sursa: www.crestinortodox.ro)

Obiceiuri şi superstiţii din Săptămâna Mare
- se face curăţenie în gospodării, se mătura curţile, se curăţă gunoaiele, se repară gardurile, se adâncesc şanţurile şi se curăţă de nămol.
- în Lunea Mare se scoate totul la aerisit, se văruiesc casele, se repară mobilierul şi se spală
- până în miercurea mare este permisă munca la câmp. Apoi bărbaţii trebuie să-şi ajute nevestele la treburile gospodăreşti.
- în Joia Mare se duc la biserică colabi, prescuri, vin, miere de albine pentru a fi sfinţite şi împărţite apoi pentru sufletul morţilor. În noaptea ce premerge Joia Mare se deschid mormintele şi sufletele celor morţi se întorc la casele lor. Se aprind focuri prin curţi, în faţa casei sau în cimitire pentru încălzirea sufletelor. Spre deosebire de focurile de Mucenici sau Sânziene, aceste focuri se fac din plante “magice” – alun, tei, bozi -, focurile în înconjoară cu agheasmă şi tămâie şi se puneau scaune pentru morţii care aveau să vină. În Joia Mare se fac pasca, cozonacii, se vopsesc ouăle. Cojile de ouă folosite la cozonaci şi pască nu se aruncă, se păstrau şi se aruncă în Sâmbăta Mare pe apă curgătoare, pentru a păzi găinile şi puii de ulii. În Joia Mare nu trebuie să dormi după-amiaza pentru că vei fi leneş tot anul. În Joia Mare se împărtăşesc toţi aceia care au ţinut post.
- în Vinerea Mare se ţine post negru în amintirea Răstignirii lui Iisus. În Vinerea Mare nu se fac copturi. În dimineaţa de Vineri Mare, înainte de răsărit, oamenii alergau desculţi prin rouă sau se scăldau în apă curgătoare pentru a fi sănătoşi tot anul. În Vinerea Mare nu se mănâncă urzici, nu se foloseşte oţet pentru că pe Cruce, Iisus a fost bătut cu urzici, iar buzele au fost udate cu oţet. În Vinerea Mare se opreşte lucrul, nu se spală, nu se coase, nu se sacrifică păsări sau animale. În unele zone se dă cu tămâie în jurul copacilor şi caselor pentru a le feri de dăunători, boli, trăznet şi animale sălbatice. Dacă plouă în Vinerea Mare se spune că va fi an mănos. În Vinerea Mare fetele nemăritate fac vrăji de dragoste pentru a fi cerute de nevastă. În Vinerea Mare nu se săvârşeşte Liturghie, iar mortii nu se îngroapă decât cu bătăi de toacă.
- în Sâmbăta Mare femeile pregătesc majoritatea mâncărurilor şi fac ultimele retuşuri pentru hainele cele noi ce vor fi purtate în zilele de Paşti. Se sacrifică mieii.
- de Paşti se spune că femeile trebuie să aibă măcar o camaşă nouă, iar bărbaţii măcar o pălărie.
- începând de luni şi până sâmbătă se îmbracă haine de doliu. În ziua de Învinere se schimbă hainele cu altele noi, albe.
- ouăle de Paşti apără de ghinioane, iar coaja lor, îngropată în pământ, apără vitele de deochi. Fetele nemăritate dacă păstrează cojile grăbesc căsătoria.

Floriile , reprezinta cea mai importantă sărbătoare ce vesteşte Paştele.Sarbatoarea Floriilor are  loc cu o săptămână înainte de acesta şi celebrează ziua în care Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat cu frunze de palmier de către discipolii lui şi locuitorii oraşului.

Astfel, cum Pastele în acest an se va sarbatori în data de 15 aprilie, atunci Floriile le vom sarbatori duminic, 08 aprilie .

Prima consemnare, în secolul al IV-lea

Prima menţiune a sărbătorii la Ierusalim datează din secolul al IV-lea şi este consemnată în amintirile de călătorie ale pelerinei Egeria. Prăznuirea se face numai duminica, asemenea sărbătorii Paştilor. La români, importanţa sărbătorii este sporită de interdicţiile de muncă şi sacrificiul ritual al peştelui, denumit „Dezlegarea la peşte“. Pentru creştini, peştele – ihtios în greacă – este un simbol hristic. La semnificaţia veche, de reânviere a naturii, s-au adăugat funcţii şi semnificaţii noi, legate de cultul moşilor şi strămoşilor, pomeni, curăţarea mormintelor etc.

Legenda spune că, în timpurile în care Iisus era răstignit pe cruce, Maica Domnului, plângînd, şi-a pus opinci de fier, a luat un toiag de oţel şi a plecat să-şi găsească fiul. Pe drum, a ajuns la o apă şi a rugat o salcie să-i facă punte. Pentru aceasta, a binecuvântat-o să nu poată fi făcuţi cărbuni din lemnul ei şi să fie dusă în fiecare an la biserica de Florii. De aceea, în această zi, oamenii duc la biserică flori şi ramuri de salcie, pentru a fi sfinţite. Cu ramurile de salcie, simbol al primăverii şi al fertilităţii, se ating vitele şi copiii mici, ca să crească şi să înflorească precum salcia. Ramurile sfinţite se pun apoi la icoane sau deasupra uşii şi sunt folosite în timpul anului, ca leac împotriva bolilor sau ca mijloc de apărare împotriva dezastrelor naturii. Cine se încinge peste mijloc cu salcie sfinţită va fi ferit de dureri, iar cine înghite în această zi trei mîţişori de salcie sfinţită nu va suferi de dureri de gât.

De Florii, masa trebuie să fie întinsă.

Salcia se foloseşte şi în scopuri comerciale: animalele, înainte de a fi duse la târg la vînzare, trebuie atinse cu salcia, pentru a atrage cumpărătorii. Mâţişorii se folosesc pentru a îndepărta furtunile şi grindina. Vara, când vremea este urâtă, se pun mîţişori pe foc, pentru ca fumul acestora să alunge trăsnetele şi fulgerele. Se spune că cine înghite un mâţişor sfinţit va fi sănătos şi uşor ca şi florile de salcie. În această zi nu se munceşte, iar masa trebuie să fie întinsă tot timpul. Se mănâncă peşte, fiind dezlegare de peşte. Este şi o zi de pomenire a morţilor, când se curăţă mormintele şi se pun ramuri de salcie pe acestea. Se spune că în această zi morţii aşteaptă la porţile raiului. În legătură cu prevederile meteorologice, se spune că dacă se aud broaştele cântînd până la Florii, vara care urmează va fi frumoasă.

Floriile în lume

În unele zone ale ţării, în ziua de Florii se scoate mărţişorul făcut cadou la 1 martie şi se agaţă într-un măceş sau într-un pom înflorit, se aerisesc hainele etc. Arabii aprind candele, împodobite cu flori, pe care le pun printre frunze de palmier, iar grecii împletesc cruci din tulpini. La popoarele slave este obiceiul ca cei apropiaţi să îşi dăruiască ramuri de salcie în această zi. Adaptările se datorează condiţiilor diferite în care trăiesc popoarele, dar esenţa vegetală este aceeaşi. Semnificaţia creştină a acestei zile este una foarte puternică, reprezentări ale lui Hristos intrând în oraş călare pe un măgar întâlnindu-se frecvent în pictură.

Obiceiuri si superstiţii de Florii

• De Florii, elementele creştine şi precreştine se îmbină în mod fericit, rezultînd tradiţii şi obiceiuri extrem de pitoreşti.

• Cel care se împărtăşeşte de Florii are mari şanse să i se împlinească orice dorinţă îşi va pune cand se apropie de preot.

• Acum se aerisesc hainele şi zestrea.

• Înaintea marii sărbători, fetele mari din Banat şi Transilvania obişnuiesc să pună o oglindă şi o cămaşă curată sub un păr altoit. După răsăritul soarelui le iau şi le folosesc în farmecele de dragoste şi sănătate.

• Dacă cineva îndrăzneşte să se spele pe cap chiar în ziua de Florii, fără apă descântată şi sfinţită, riscă să albească.

• Se dau câteva ramuri de salcie la vite ca să mănânce, iar livezile şi viile sunt împodobite ca să dea roade bogate.

• Tradiţia mai spune că aşa cum va fi vremea de Florii, aşa va fi şi în prima zi de Paşti.

Pentru a rezolva aceasta cauză, la Baia de Arama s-a efectuat o amplă campanile de ecologizare în zilele de 4-5 aprilie.
Participanţii la această acţiune au fost elevi ai claselor a XII-a din cadrul Grupului Şcolar Constantin Brâncoveanu, împreuna cu diriginţii claselor participante, cât şi doamna director Mihaela Dunarintu, iniţiatoarea campaniei.

În urma strângerii gunoaielor au fost însumati aproximativ 60 de saci cu diverse obiecte : pungi,sticle,pet-uri şi haine.
Gunoiul a fost apoi preluat de către personalul de salubrizare al primariei si transportat la groapa de gunoi.
Dacă in fiecare localitate a ţarii s-ar face astfel de acţiuni, cu siguranţă tara noastră ar fi mult mai curata şi ar da o lectie de viaţă acelor persoane care nu stiu să protejeze mediul.

Felicitari elevilor care au depus acest efort !

Ziua Pacalelilor este un obicei foarte raspandit in intreaga lume:in SUA,Marea

Britanie,Spania,Italia,Portugalia,Suedia,Norvegia,Franta,Germania, si Romania.

Una dintre ipotezele cu privire la originea zilei de 1 aprilie este legata de Noe, care se pare ca si-a trimis porumbelul sa caute in mod gresit pamât uscat dupa ce inundatia a inceput sa se retraga de pe uscat pe 1 aprilie.

Superstitia spune ca pacaleala de 1 Aprilie trebuie facuta pana la ora 12:00 ,cele dupa aceasta ora ,se zice ca aduc ghinion.Tot o superstitie spune ca nu se fac casatorii ,pentru ca ori nu dureaza,se destrama ,ori sotul va fi “sub papuc”.

La noi, se spune ca daca nu pacalesti pe nimeni de 1 Aprilie ,tot anul pana la celalalt 1 Aprilie cei fi tu cel pacalit.

1 Aprilie este ziua potrivita pentru cei ce au un simt al umorului bine dezvoltat si un gust fin pentru farse.

]]> http://www.obirsia-closani.net/2012/03/31/superstitii-de-1-aprilie/feed/ 0 http://www.obirsia-closani.net/2012/03/29/delia-barbu-destainuiri-din-cutiuta-sufletului/ http://www.obirsia-closani.net/2012/03/29/delia-barbu-destainuiri-din-cutiuta-sufletului/#comments Thu, 29 Mar 2012 18:19:01 +0000 Iulia Martinescu http://www.obirsia-closani.net/?p=5613

Delia Barbu

Născută pe 23 decembrie 1985, în satul Buseşti, comuna Izverna, judeţul Mehedinţi, Delia Barbu aduce cu ea cântecul oamenilor din Nordul Mehedinţiului. Pe cărări de munte, cuvintele prind viaţă şi mai departe sentimentele se transformă în fapte. Dacă vii din această zonă nu ai cum să nu fii un om sensibil, călit totuşi de viaţa aspră a oamenilor de la munte , un loc păsrător de tradiţii şi cântece frumoase.

La o mică şuetă stau de vorbă cu Delia Barbu,un talent al muzicii populare mehedinţene. E atât de firesc ceea ce aflăm, e aşa de frumos să stai şi să asculţi poveşti din copilărie şi dintr-odată să aluneci în timp şi să fii părtaş la toate întâmplările frumoase pe care Delia le scoate din cutiuţa sufletului…

Am afirmat de multe ori şi cred că locurile unde ne naştem îşi pun amprenta asupra noastră, mai ales a celor care poate au coardele sufletului mai sensibile . Ce am putea spune despre cineva care s-a născut şi a crescut la poalele Muntilor Mehedinţi, acolo unde izvorul şi râul susură lin şi domol adunând toate dorurile dinspre munte spre luncă, doruri care devin zbuciumate şi învolburate ca istoria acestui neam. În aceste coordonate s-a format şi se formează Delia Barbu. Moşteneşte talentul şi mai ales vocea din familie,  are şansa ca tatăl său sa-i dea imboldul pentru a porni pe acest drum al cantecului popular. Vă invit să aflăm împreună  o fărâmă din povestea Deliei şi părerea acesteia despre folclor .

 IULIA: Satul natal reprezintă punctul de început în viaţa fiecăruia. Ce zonă folclorică reprezinti şi de unde începe cântecul  Deliei Barbu?
DELIA BARBU: Aşa cum spunea Vasile Alecsandri: “Poţi să cutreieri lumea toată şi să te minunezi de realizările civilizaţiei, dar nimic nu-i  mai fermecător decât colţul de pământ pe care te-ai născut.” Pentru fiecare om, de cele mai multe ori,  locurile natale sunt cele pe care le poartă în suflet, şi care au influenţă aparte asupra formării ulterioare. Pentru mine, locurile copilăriei sunt cele mai speciale. Nu le voi putea uita niciodată pentru că acolo am trăit primele experienţe de viaţă, acolo am auzit primele cântece populare, acolo am jucat prima data o învârtită,  am îmbrăcat prima dată un costum naţional. E firesc să  seamăn  în cântecele mele  bogăţia plaiurilor mehedinţene. precum şi frumuseţea sufletească a oamenilor acelor locuri.

IULIA:. De obicei se spune că locul în care te naşti îşi pune o amprentă asupra ta ca persoană, inclusiv în domeniul artistic. Vorbeste-ne despre acel loc numit “acasă” care te încarcă cu energie de fiecare dată când revi  pe acele meleaguri . De unde ai sorbit apa vie ce ţi-a ursit destinul?

DELIA BARBU: Firul vieţii mele a început a se depăna  acum 27 de ani într-un satuc de munte din comuna Izverna , locul care prin farmecul său, a dat naştere artiştilor de seamă precum Angelica Stoican, Petrică Mâţu Stoian, Niculina Stoican.

IULIA: Cum vede interpretul de muzică populară satul românesc contemporan? Mai păstrează el tradiţiile care l-au definit?
DELIA BARBU: În contextul apropierii satului de oraş şi trecerea din ce în ce mai mult la viaţa de oraş, sigur multe din tradiţiile şi obiceiurile de la sate sunt fie uitate, fie dispărute o dată  cu cei care le-au deţinut. Mai sunt bătrâni ce au în lada de zestre şi în memorie  obiceiurile de altă dată, nouă ne revine sarcina de a le căuta şi încerca să ducem mai departe aceste valori care nu trebui să dispară

IULIA: Care ar fi principalele trăsături care definesc cântecul zonei pe care o reprezinti?
DELIA BARBU”Zona de munte cu aerul curat, pădurile dese, bătrânii satelor,   tinerii de demult care îmbracau în fiecare duminică la sfânta biserică costumul popular cu mândrie şi cinste, cântecul ciobanului în vârful dealului şi, nu în ultimul rând, clopotele bisericii care te strigă în zi de sărbătoare să mergi înaintea Domnului cu inima curată de creştin.

Pentru mine muzica porneşte din inimă şi se adresează doar inimilor. Am căutat ca prin cântecele mele să zugrăvesc plăcerea şi suferinţa, iubirea şi speranţa; într-un cuvânt răsfrângerea sufletului omului bun şi muncitor de la munte.

IULIA: Ce reprezinta folclorul pentru tine?
DELIA BARBU: Folclorul este bogăţia acestui neam, bogăţia sufletească a românilor. Prin folclorul muzical poporul roman şi-a cântat dragostea, dorul, jocul, durerea, deznădejdea, eroii, însoţindu-şi fiecare moment al vieţii prin cântec.

IULIA: Ce a fost în spatele deciziei de a începe o carieră muzicală ,de unde dragostea pentru cântecul popular?
DELIA BARBU: Dragostea de cântec mi-a fost insuflată de mică, de familie,de tatal meu. În casa părintească am învăţat să cânt, şi la îndemnul celor apropiaţi, care au văzut în mine un mare talent, am început cariera muzicală.  Am cântat de mică, apoi am participat chiar la spectacole alături de tatal meu.

IULIA:  Sa le spunem celor care te indragesc despre festivalurile si turneele la care ai participat si ai fost incununata…

DELIA BARBU: Am adunat în palmares premii şi participări la festivaluri de care sunt mândră. Alături de participările la acţiuni organizate de şcoală, am participat, la Festivalul “Maria Lataretu” de la Târgu-Jiu, în 2007, unde am fost încununată cu râvnitul loc I, în cadrul cunoscutului Festival “Cântecele românilor de pretutindeni”-trofeul, Festivalul” Doine şi Balade” jud Olt 2007- trofeul, Festivalul de folclor de la Mamaia 2007- diplomă de participare, Festivalul Naţional-Concurs de Folclor “Ponoare,Ponoare” ediţia 2006 –locul  I. Remarcată de maiestrul Victor Ţambu am fost printre artiştii consacraţi ce au particpat la turneele de folclor din Europa susţinând spectacole în Strasbourg, Toulouse , Normandia, Anglia, Germania, Vietnam.

IULIA : Care a fost cel mai greu moment în această carieră până acum ?
DELIA BARBU. : Nu-mi place sa-mi etalez viata in public. Firea mea este introvertită. Poate şi din acest motiv nu m-am făcut repede cunoscută. Sunt un om care trăieşte prin sufletul copiilor şi prin împlinirile celor care-mi sunt aproape. Cu toate că pentru mulţi vântul popularităţii face mult praf ca să înainteze , în cazul meu pot spune că demnitatea, omenia şi familia sunt mai presus de orice. Prin familie viaţa mea s-a eternizat. Am cucerit trecutul prin parinţii , bunii şi străbunii mei. Vreau să iau ăn stăpânire viitorul prin băieţelul meu Alex, trandafir dăruit de Dumnezeu şi aşteptat cu mare drag de mine şi soţul meu , Paul. Voi avea grijă să-i transmit valori morale nealterate şi dragostea pentru cântecul popular

IULIA : Ştim cu toţii că tatăl tău, Ion Barbu este un nume al zonei noastre din nordul Mehedinţiului ? Ce crezi că ai moştenit de la dumnealui?
DELIA BARBU. : Talentul în primul rând şi mai apoi îmi place să cred că am luat de la el câte un pic din fiecare trăsătură de caracter. Mă bucur că am reuşit să ies din umbra tatalui meu şi să-mi găsesc propriul meu drum. Cu sfiala si cu respect, ma voi apleca asupra unor piese care reprezinta culmea folclorului mehedintean. Prin simplitatea mea, prin sensiblilitatea si trairile mele vreau sa le aduc in fata publicului si sa le dau ceva din sufletul meu. Intr-o gradina cresc multe flori. Fiecare are maretia si parfumul ei. Asa si eu. Incerc sa ajung la sufletul ascultatorului cu ce am mai bun.
IULIA : Crezi că fiecare dintre noi are un drum al său ?

DELIA BARBU. : Nu doar un drum ci un destin pe care îl împlinim prin felul în care trăim.  Fiind interpretă de muzică populară poate sunt catalogată  „de la ţară” aşa că trebuie să mă exprim corect, să vorbesc, să demonstrez că nu sunt aici dintr-o pură coincidenţă, că am un mesaj ce doresc să-l transmit şi  chiar să-l impun. Am înţeles că trebuie să ai deschidere, să fii dispus să faci greşeli şi aşa să înveţi din ele, doar cine nu munceşte, nu greşeşte.Pentru reuşită e foarte multă muncă ! Cred că mă reprezintă munca şi naturaleţea. “

IULIA: Progresul unui artist, succesul, au neapărată nevoie de un sprijin . Spune-mi te rog cine sunt ce-i cărora le aduci recunoştiinţă pentru succesul tău?

DELIA BARBU: Florile recunoştiinţei mele sunt îndreptate spre:  Elena Mimiş Trancă- dascălul care m-a cooptat în grupul Liliacul de la Baia de Aramă, Emilia Dragotoiu Nanu-cea care la Şcoala Populară de Artă , m-a şlefuit precum sculptorul netezeşte dungile statuii pe care o desăvârşeşte, Nina Predescu, Victor Ţambu, Ion Dumitreşcu, Petrică Mâţu Stoian.

IULIA: Cand te vei simţi într-adevăr împlinită profesional?

DELIA BARBU: Cântecul e sufletul meu,atât cât o să bată o să cântţ iar împlinirea vine când fiecare iubitor de folclor se regăseşte în ceea ce cânt, deoarece consider că muzica este un răspuns căreia nu i s-a pus nicio întrebare. Vreau să dau cât mai multe răspunsuri şi să fiu pe placul celor care mă ascultă

IULIA:  Am aşteptat noutăţi de la tine şi ne-ai surprins cu două duete alt stil faţă de cel ştiut de noi. De ce ?

DELIA BARBU:  Da, aşa este,lucrez în paralel şi la un proiect solo şi sper să fie şi acolo surprize, dar stilul pe care l-am abordat în duete este ceea ce noi toţi artişti cântăm la nunţi. Consider că este contactul meu direct cu cei care ne doresc la astfel de evenimente.

IULIA: Transmite-le câteva gânduri cititorilor acestui site!

DELIA BARBU: Am avut ocazia să cunosc oamenii din spatele acestui site şi sunt foarte bucuroasă. Sunt oameni de la care cu toţii avem ce învăţa,lucruri frumoase şi neştiute. Aveţi ocazia să îi cunoaşteţi şi voi dacă citiţi în continuare gândurile şi trăirile lor doar aici pe Portalul Obîrşia Cloşani.

Am considerat mereu că talentul este darul lui Dumnezeu pentru mine, dar ceea ce fac cu el este darul meu către Dumnezeu şi către voi; pentru că talentul nu înseamnă nimic fără caracter şi nici artistul nimic fără public, drept pentru care mă-nclin apecierii voastre cu toată dragostea!

Mai multe detalii despre Delia Barbu, gasiti pe site-ul oficial www.deliabarbu.ro

       Programul este desfasurat in premiera in judetul  Gorj!

      Va aducem la cunostinta ca in perioada 24-26 martie 2012,AVAC ROMANIA Filiala Judet Gorj in parteneriat cu IPJ Gorj Serviciul  Rutier si Registrul Auto Roman au desfasurat ample actiuni de prevenire si combatere a pirateriei in domeniul transportului  de persoane, in cadrul programului national initiat de catre AVAC ROMANIA .

            Un accent deosebit se pune pe constientizarea si informarea  pasagerilor asupra riscurilor deosebite la care se expun prin utilizarea acestor mijloace nelegale de transport.

       Actiunea s-a desfasurat intre orele 8-18 in statiile maxi-taxi din zona Interex,Matasari,Rovinari.

            Au fost distribuite pliante informative cu privire la riscurile nerespectarii legislatiei in domeniul rutier,atat pentru soferi cat si pentru pasageri.

           Au fost depistati in trafic conducatori auto ce nu detineau forme legale privind transportul de calatori(piraterie),aplicandu-se sanctiuni contraventionale intre 1000-1500ron pentru fiecare fapta constatata.(ex foto auto negru).

        A fost depistat in trafic un conducator auto aflat sub influenta bauturilor alcoolice care transporta  persoane.(foto auto rosu).

Important!       

Pasagerii au fost informati asupra consecintelor la care se expun datorita nerespectarii normelor in vigoare,si anume :

-complicitate la incurajarea pirateriei in transporturi

-calatoria cu mijloace nu prezinta asigurare  privind calatorii si marfurile acestora

-sanctiunile contraventionale la care se expun datorita incurajarii pirateriei

-eventuale chemari in instanta in calitate de martori in procese initiate privind transportul ilegal de calatori

Prezentare program piraterie.

Program general in domeniul Sigurantei Rutiere

               Prevenirea si stoparea pirateriei privind     transporturile de calatori.

ASOCIAŢIA VICTIMELOR ACCIDENTELOR DE CIRCULAŢIE

 Numărul persoanelor decedate anual poate fi comparat cu dispariţia unei comune mari de pe hartă. In fecare zi mor aproximativ 6 persoane.

Anul trecut, pe şoselele din România, au fost înregistrate 9213 accidente, în care 2363 de oameni şi-au pierdut viaţa, iar 8470 au fost rănite. Cifrele plasează România pe primele locuri în clasamentul european privind victimele accidentelor de circulaţie.

   ACTIVITATE la nivel national

***A.V.A.C. a propus înfiinţarea serviciului SMURD la nivel naţional, această propunere devenind realitate.

***Tot oficialilor de la A.V.A.C. le aparţine şi iniţiativa iniţierii de propunere la nivel naţional a numărului apelabil de urgenţă 112.

***Programul „STOP ACCIDENTELOR RUTIERE! VIAŢA ARE PRIORITATE!” este iniţiat de A.V.A.C. alături de alţi parteneri şi autorităţi competente, program extins la nivel naţional.

        L a  n i v e l u l   j u d e t u l u i  G o r j:

ACTIVITATI DE COMBATERE SI PREVENIRE IN DOMENIUL PIRATERIEI IN TRANSPORTURI

A fost inceputa in luna decembrie 2011,in colaborare cu IPJ GORJ-Serviciul rutier,o campanile de sensibilizare a calatorilor asupra riscurilor la care se expun calatorind cu mijloace de transport fara licienta.

          Informare Motru. In prima faza a actiunii a fost desfasurat un control operativ in trafic de catre reprezentantii Politiei, au fost distribuite peste 2000 de pliante avand caracter informativ – educational, au fost purtate discutii cu participantii la trafic – calatori, pietoni sau conducatori auto.

           Ca un element de importanta majora tinem sa sublinem faptul ca a fost depistat in trafic un autovehicul ce transporta diverse componente electronice second-hand fara ca proprietarul autovehiculului sa detina documente de provenienta a produselor.
            In a doua parte a actiunii au fost purtate discutii cu cetateni in sala Casei de Cultura a Sindicatelor din Motru timp de aproximativ doua ore.

         Au fost prezenti reprezentanti ai transportatorilor fiind discutate diverse aspecte privind pirateria in transporturi.

       In perioada 20-31 decembrie 2011 au fost desfasurate  actiuni zilnice privind depistarea in trafic a mijloacelor auto ce nu detin licienta de transport persoane,dar desfasoara activitati de acest gen.

      Activitatile au fost  desfasurate in parteneriat cu IPJ Gorj-Serviciul Rutier,pe raza judetului.
Astfel, in data de 23 dec 2011, intre orele 16-17 sunt desfasurate activitati de informare- educatie-prevenire, prin distribuire de pliante  in punctele de plecare catre Motru,Matasari-Piata Mare,zona Parc Central,magazin Kei Centre ,Interex,cat si zona Gardu cu plecare spre Carbunesti-Novaci ,privind transportatorii fara liciente legale(piraterie).

       Urmare acestei actiuni in perioada imediat urmatoare impreuna cu organele abilitate se vor desfasura actiuni de depistare si sanctionare  a celor ce efectueaza activitati de acest gen.

sursa informatie:

ASOCIATIA VICTIMELOR ACCIDENTELOR DE CIRCULATIE

www.avacgorj.redalert.ro
FILIALA GORJ