DN67D - Obirsia Closani

Datorită zăpezii căzute în ultimele zile, Drumul Naţional 67D ce face legătură între localitățile Baia de Aramă și Băile Herculane, a fost blocat ieri  3 februarie din cauza unei avalanșe, potrivit autorităților locale din Mehedinți.

Avalanșa de zăpadă s-a produs în zona Valea Arşasca , la aproximativ  7 Km de satul Godeanu,comuna Obîrșia Cloșani.

Mai mulți trecători ajunşi la locul unde s-a produs avalanşa,  au fost nevoiți să se întoarcă  din drum și să ocolească pe Severin pentru a ajunge la destinație.

Drumul a fost redeschis astăzi, însă se circulă destul de greu începând din Obîrșia Cloșani spre Herculane, deși mașinile de la deszăpezire sunt în acțiune continuă.

Dacă totuși sunteți nevoiți să traversați  Valea Cernei, ca recomandare: să aveți lanțuri  și lopata pentru orice eventualitate.  Pe Valea Cernei semnalul la telefoanele mobile lipsește în totalitate, iar în cazul unei avarii  la mașină,  situația se poate înrăutăți.

DN67D - Godeanu com. Obirsia Closani

În regiunile din nordul Mehedințiului , frigul este atât de atroce încât cuvintele îngheață imediat cum sunt pronunțate , și au nevoie de oarece timp pentru a fi dezghețate de caldură și a putea fi auzite.

Temperaturile din această perioadă se încadrează între -16 si -20 de grade Celsius însă, splendoarea acestor locuri , căldura oamenilor din zonă au reușit să atragă în week-end-ul trecut un număr însemnat de turiști.

 O zi de săniuș la Godeanu ,  o bataie cu bulgări și imaginea acestor locuri îți umplu sufletul de bucuriie te încarcă nu energia necesară urmatoarei săptămâni de muncă intensă.

Dacă sunteţi un iubitor al naturii, cu siguranţă veţi iubi peisajele montane şi ale văilor, care parcă acum, încărcate de zăpadă vă lasă fără respiraţie.

Indiferent de anotimpul în care le veţi vizita,dar in special iarna aceste locuri au magia lor şi farmecul special , astfel vă veți găsi în mijlocul naturii pure şi a împrejurimilor de vis.

De asemenea,nordul Mehedințiului este tărâmul lucrurilor simple. Veţi fi uimiţi să descoperiţi bogatele tradiţii populare şi obiceiurile care au supravieţuit de-a lungul secolelor, nefiind alterate de către influenţele timpurilor modern.

Drumeţiile rămân una din activităţile cele mai practicate în regiune. Munţii încântători, dealurile şi câmpiile pot fi descoperite urmând cărările marcate sau nemarcate. Drumeţia cere răbdare, convingere, hotărîre, pasiune… căutare de sănătate şi frumuseţe, aer şi privelişti, lumină şi libertate.

“Înţeleptul se bucură de apă, omul virtuos de munţi ! “

Generated by Facebook Photo Fetcher

Creștinii îi prăznuiesc, în 30 ianuarie, pe Sfinții Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur, cei trei mari dascăli ai lumii. În aceeași zi, școlile teologice din țară își sărbătoresc patronii, pentru că acești trei sfinți sunt considerați întemeietorii învățământului creștin la nivel academic.

Prăznuirea celor trei sfinți ierarhi în aceeași zi este rezultatul voinței lor exprimate direct prin arătarea către Episcopul Ioan al Evhaitelor. Spre sfârșitul secolului al XI-lea, s-a iscat o mare dispută legată de cei trei ierarhi, pe care îi prăznuim pe 30 ianuarie, oamenii întrebându-se care este mai mare: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul sau Sfântul Ioan Gură de Aur.

Cei trei sfinți au început să i se arate, unul căte unul, episcopului Evhaitelor, Sfăntul Ioan. În cele din urmă, în anul 1084, într-o vedenie, fericitului i-au apărut cei trei sfinți împreună. În urma acestei vedenii, Sfântul Ioan a ales ziua de 30 ianuarie pentru prăznuirea comună a celor Trei Ierarhi, stingându-se astfel și disputele.

Pentru a recunoaște valoarea teologică a Sfinților Trei Ierarhi, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, de la Atena, ei au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume.

Pe lângă  splendoarea ei, iarna îi şi întristează pe locuitorii zonei de nord a Mehedinţiului, îngreunandu-le viaţa de zi cu zi.
Iarna şi-a intrat în drepturi cu adevarat.  În ciuda numarului  mare de utilaje care au fost scoase pe drumurile din zonă, traficul este destul de greu.
Drumul national DN 67D  Baia de Arama-Valea Cernei -Herculane este greu accesibil, zăpada depăşind la Godeanu 60 de centimetri in afara carosabilului.
Aşadar dacă doriţi să traversaţi Valea Cernei, să aveti maşina dotată corespunzator pentru iarnă, deoarece în cazul unei probleme, nu puteţi folosi telefoanele mobile datorită lipsei semnalului GSM.
Un al segment care întâmpina probleme datorită ninsorii este şcoala din mediul rural, deoarece copiii sunt aduşi la scoala de centru. Chiar dacă transportul copiilor este asigurat de microbuze echipate pentru iarnă, riscul este destul de mare.
O alta problemă este cea a intrebuperilor de curent electric care duce la imposibilitatea asigurarii caldurii în sălile de clasă.
Ieri , unele şcoli din zonă au suspendat desfaşurarea cursurilor considerand că sanătatea copiilor este mult mai importantă decat cele 6 ore de curs care pot fi recuperate pe parcurs.

Iarna este ca o zână albă ce soseşte pe meleagurile noastre în sania ei de argint trasă de reni. Ca o adevărată războinică ea a pus stăpanire şi pe satele  de munte ale Mehedințiului. Cerul este posomorât şi trist,iar soarele, prizonier în spatele draperiilor de nori grei şi amenințători. Iarna aşează peste întinderi o dantelă albă strălucitoare, țesută mărunt cu miliarde de cârlige şi ace.

Brazi şi pini îmbrăcaţi cu cojoace grele de zăpadă, crengi acoperite de-un palton de nea, copaci ca nişte soldaţi muţi şi reci, cu zale de gheaţă, munţi ca nişte uriaşi adormiţi sub omăt – imagini apocaliptice ale unor zile pierdute la număr atunci când singurătatea îşi face simţită prezenţa pe dealurile albe Singurătate? Doar pentru puţin timp. Se văd năsucurile copiilor printre florile de gheaţă prinse pe geamurile aburite şi reci ale caselor. Iar singurătatea dispare. Iarna şi-a creat universul nu doar din răceală şi tristeţe, ci şi din copii bucuroşi ce-şi trag săniuţele uşoare prin troiene.

De peste dealurile masive, cu copaci triști bate unvânt rece ca gheața. Natura mohorâtă se încovoaie la contactul cu aerul rece și încearcă sa reziste cu demnitate în fața iernii ce se instalează în forță. Abandonată la cheremul temperaturilor scăzute, natura face eforturi disperate să lupte cu frigul ce-ți taie respirația. Nevoia unei raze de căldură, care să alunge frisoanele necontrolate, poate fi citită pe chipul oricărei plante din jur.
O înmărmurire rece, specifică unei ierni geroase, domină întregul peisaj. Frigul pătrunzător a intrat în scoarța copacilor adormiți, iar trosnetele crengilor înghețate se aud până departe. Ca niște arătări, copacii cu crengile golașe, par a imploramilă din partea vântului nemilos. În loc de un răspuns plin de compasiune, vântul trimite o nouă răsuflare, mai rece decât înainte. Hărțuiala crivățului continuă câteva ore, care par ani, după care încetează. Armistițiul se instalează împrejur, iar primul semn al încetării ostilităților este o înseninare timidă.

E acelaşi univers „rece” al iernii, dar „cald” prin inimile fiecăruia. Iarna nu mai poate fi numita un anotimp trist. Ninge atât de frumos încât nu poţi să te abţii sa nu simti mirosul de ger proaspat si scartaitul omatului sub picioare.

1859 –  Se realizeaza Unirea Principatelor romane sub Alexandru Ioan Cuza. Intr-o dimineata, Nicolae Grigorescu ii spunea lui Alexandru Vlahuta - ne vine vestea ca s-a ales Cuza domnitor in amandoua capitalele. Am lasat tot, am pus saua pe cal, si fuga la targ. Atunci am vazut eu ce va sa zica bucuria unui popor. Cantece, jocuri, chiote in toate partile. Isi ieseau oamenii in drum cu oala plina cu vin; care cum se intalneau luau vorba de Cuza, de unire, se imbratisau si incingeau hora in mijlocul drumului. Si era un ger de crapau pietrele. Da’ unde mai sta cineva in casa ? Am vazut batrani care plangeau de bucurie.
Al. I. Cuza infaptuitorul unirii de la 24 ianuarie 1859 face parte dintr-o veche familie moldoveneasca, din partile Falciului, familie de cluceri, spatari, comisi, ispravnici. Alexandru Ioan Cuza s-a nascut la 20 martie 1820. A invatat pina in 1831 la Iasi, unde a avut colegi pe citiva dintre viitorii sai colaboratori, intre ei Vasile Alecsandri.
E trimis apoi la Paris, unde isi ia bacalaureatul in litere. Intors in tara, a intrat in armata. S-a casatorit in 1844 cu Elena Rosetti. In timpul evenimentelor din 1848 Cuza a fost in primele rinduri. A luat cuvintul la adunarea de la Hotelul Petersburg din Iasi, cerind infaptuirea unor reforme democratice. Printre fruntasii adunarii arestati din ordinul domnitorului Mihai Sturza s-a aflat si Cuza; a reusit apoi sa scape de sub paza si sa fuga in Transilvania.
Cuza are ocazia sa participe la Marea Adunare de la Blaj de la 3/15 mai 1848, dupa care se retrage in Bucovina. In timpul domnitorului Grigore Ghica s-a reintors in tara si in perioada pregatirii unirii indeplinea functia de parcalab de Galati. Ca forma de protest fata de falsificarea alegerilor pentru adunarile ad-hoc din Moldova, Cuza si-a dat demisia din functia de parcalab. Patriot cu idei liberale, nu radicale insa, Cuza a fost acceptat chiar si de partizanii celor doi Sturza care candidau sustinuti de conservatori. La 5 ianuarie 1859, a fost ales cu unanimitatea voturilor deputatilor prezenti in Moldova. In drum spre Constantinopol, delegatia Moldovei s-a oprit si la Bucuresti influentand reprezentantii Partidei Nationale din adunarea electiva.

In ziua de 24 ianuarie 1859, Cuza a fost ales si domn al Tarii Romanesti. Alegerea sa a produs in intreaga tara o puternica explozie de entuziasm. Situatia nou creata in cele doua principate urma sa faca obiectul discutiilor Conferintei Internationale de la Paris. Inca din aprilie 1859 Franta, Rusia, Anglia, Prusia au recunoscut dubla alegere. Poarta otomana si Austria au recunoscut in septembrie 1859.
Focsani- oras prin excelenta negustoresc – a trait cu intensitate framantarile politice de la jumatatea veacului XIX. La acea epoca, focsanenii au constituit un veritabil puls al arterei Milcovului, semnaland intensificarea dorintei de unitate a romanilor. Despartit in doua – Focsanii Moldovei si Focsanii Munteni – de un brat al Milcovului, orasul intruchipa, in acea vreme, situatia celor doua tari surori. Desfiintarea hotarului de la Focsani echivala cu Unirea celor doua Principate si crea premisele punerii temeliei statului national unitar roman.

Entuziasmati de victoria obtinuta de confratii unionisti moldoveni, deputatii munteni din Adunarea Electiva dau votul lor la 24 ianuarie 1859 aceluiasi Alexandru Ioan Cuza, transpunand astfel, in fapt, peste prevederile Conventiei de la Paris, dorinta natiunii romane. In ziua de 5 februarie 1859, domnitorul Cuza a fost oaspetele orasului Focsani. Mii de oameni i-au iesit in cale in drumul dinspre Marasesti, pe unde venea de la Iasi. In cinstea Domnitorului, s-au ridicat pe strazile pe unde trebuia sa treaca si, in fata curtii boierilor Dascalescu, patru arcuri de triumf, impodobite cu verdeata si infasurate in panza tricolora.

Sute de felinare (850), improvizate in graba, 150 ceaune si 650 ulcele de tuci cu smoala, pacura (s-au consumat 30 vedre) si seu (60 ocale) erau asezate pe ulite, pentru a se aprinde si a lumina feeric orasul. S-au mai ridicat in oras, mai multe piramide, acoperite cu frunze de brad,  pe care ardeau lumanari si felinare. Dupa condica de cheltuieli, municipalitatea a cheltuit 6630 lei si 32 parale, din care numai pentru artificii 1354 lei si 20 parale. Mai in toate casele particulare, s-au arborat steaguri, s-au impodobit portile cu verdeata si la ferestre toata noaptea au ars lumanarile bucuriei obstesti.
Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat garzile de la hotarul dintre romani, de la Focsani. De aici, insotit de notabilitatile orasului si de multimea de oameni, Cuza a mers pana in centrul orasului, unde au jucat cu totii Hora Unirii. Noaptea, Domnitorul a fost gazduit de boierii Dascalesti, unde a doua zi a primit in audienta multa lume, printre care si pe Mos Ion Roata dupa cum se spune.

Protestul este bun, sănătos pentru democraţie. Orice cetăţean trebuie să ştie că are dreptul să-şi strige păsul în piaţa publică şi să nu ezite să o facă atunci când necazul e prea mare şi nu-l mai suportă. Insă toate astea ar trebui facute cu cap, cu logicaă si gândire.

De unde oare vor salarii mai mari în situația in care țara este intr-o perioadă de criză, este într-o situație, nu adusă pe perioadă mandatelor lui Băsescu și a guvernului pe care-l conduce. S-a ajuns aici în 24 de ani ,perioadă în care s-au perindat la conducere celelalte partide din opoziție.
Cum vă imaginați că un gol atât de mare s-ar fi putut acoperi, acum când țara este în această situație? Se vor locuri de muncă pentru tinerii absolvenții cu studii superioare , dar nu se pune problema că pe această perioadă de 20 și de ani s-au scos licențiați în toate domeniile ca pe bandă rulantă. Într-un procent de 60% din cei care-și scot diplomele poate nici nu știu cu ce se mănâncă acea faculate.
Se vor salarii mari pe muncă cât mai puțină sau chiar deloc dacă s-ar putea. Se compara salariile din România cu salariile celorlalte țări ale Uniunii Europene, dar nu se compară și mentalitatea angajaților, calitatea muncii pe care o fac, corectitudinea. Noi vrem muncă puțină, libere și concedii multe și salarii mari, iar când suntem la serviciu ne gândim cum să tragem mai mult de timp, sau” lasă să mai facă și altu….”
De rău ce o ducem toate hypermarket-urile sunt arhipline, cumpără românii în disperare și că le trebuie și că nu le trebuie, de rău ce ne este numărul autoturismelor din țara noastră a ajuns numărul cetățenilor , de rău ce ne este ne permitem concedii peste concedii și multe altele.
Nu spun că nu ar putea să ne fie și mai bine, dar toate astea ar fi realizabile dacă și din partea noastră ar exista vreun efort nu să așteptăm să ne dea Băsescu și Guvernul. Binele unei țări pornește de la gândirea noastră, de la cum ne îndrumăm copiii, ca următoarele generații ce ne vor lua locul. Să ne educăm odraslele în așa fel încât să-și știe rostul în viață, să-i supraveghem nu să așteptăm totul numai din partea școlii și a dascălilor. La școală copilul stă 5 ore, restul timpului este petrecut în familie de unde-și va lua modelul.

Tu, ca părinte trebuie să conștientizezi capacitatea copilului. Sunt cazuri în care nu toți trebuie să termine o facultate, exista si școli de arte și meserii de unde , după terminarea studiilor se poate câștiga destul de bine. O țară nu are nevoie numai de absolvenții de studii universitare are nevoie și de muncitori,bucătari, croitori si altele.
La un astfel de protest 80% sunt cetățeni cu o cultură slabă care ies în evidență prin scandaluri, violențe, vorbe de colțul străzii . Nu mă surprinde şi nu mi se pare nelalocul ei prezenţa unor politicieni din Opoziţie în stradă. Este vorba de o manifestare politică, deci e normal să fie şi cu politicieni. Şi este îndreptată împotriva guvernului, deci vor fi în stradă opozanţii. Doar și protestanții trebuie să aibă niște organizatori !
Niciunul dintre partidele noastre nu este construit pe o ideologie solidă, pe nişte principii pe care să le urmărească în politică. Sunt grupuri de interese care se luptă pentru putere. Deci implicaţiile ideologice ale protestului îi lasă rece şi pe unii, şi pe ceilalţi.

Actul de predare nu presupune neapărat însușirea și înțelegerea informațiilor. Însușirea informațiilor trebuie verificată după secvența de dobândire a cunoștiințelor prin momentul de conexiune inversă sau feed-back .

Aceasta poate fi realizată prin chestionare , prin exerciții aplicative , prin discuții din care profesorul își dă seama dacă informațiile au fost înțelese .

Procesul de predare este cristalizat în fiecare lecție prin momentul de aplicare a cunoștiințelor și apoi printr-o reactualizare permanantă a informațiilor predate.

La reușita actului de predare concordă în egală măsură abilitatea dascălului de a selecta informațiile în așa fel încât acestea să se preteze nivelului de pregătire al elevului și vârstei acestuia precum și modul de îmbinare a strategiilor didactice.

Nu în ultimul rând modul în care sunt folosite mijloacele de învățământ, momentul și alegerea lor pot duce la realizarea obiectivelor propuse prin transmiterea informațiilor.

Nu trebuie uitat momentul captării atenției în care dascălul reușește să mobilizeze colectivul de elevi pentru ceea ce urmeează să realizeze în următoarele momente ale lecției.

Deasemenea sunt foarte importante metodele și procedele pe care dascălul le folosește pentru desfășurarea lecției. Spre exemplu, într-o lecție de predare de cunoștiințe poate folosi ca metode: conversația euristică , observația dirijată, explicația. Într-o lecție de sistematizare și aprofundare poate folosi exercițiul problematizării, citirea explicativă, selectivă.

Actul de predare poate fi cuantificat pe parcursul întregului proces de învățământ prin evaluările formative sau sumative.

Procesul de învățământ fiind un sistem cu autoreglaj poate corecta o anumită sincopă prin lecții de aprofundare sistematizare ce sunt planificate în planificările calendaristice  și  pe unități de învățare ale fiecărui profesor. Acest proces poate fi asemănat cu un lanț cu mai multe verigi în care dacă o singură verigă cedează scopul propus nu mai este atins.

“Scopul educației este să îi pregătească pe tineri să se educe ei înșiși pe parcursul vieții lor.” -Robert Maynard Hutchins

“El și numai el, ne-a ajutat să întelegem bătaia inimii. El ne-a luminat întelesul și bucuria nenorocului de a fi român.” (Mircea Eliade)

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. Este al şapte-lea din cei 11 copii ai căminarului Gheorge Eminovici, provenit dintr-o familie de ţărani români din nordul Moldovei şi al Ralucăi Eminovici, născută Juraşcu, fiică de stolnic din Joldeşti. Îşi petrece copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în casa părinteasca şi prin împrejurimi, într-o totală libertate de mişcare şi de contact cu oamenii şi cu natura. Această stare o evocă cu adîncă nostalgie în poezia de mai târziu (“Fiind băiat păduri cutreieram...).

Fiind băiet păduri cutreieram
Și mă culcam ades lânga isvor,
Iar brațul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetișor:
Un freamăt lin trecea din ram în ram
Și un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopți întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Între 1858 şi 1866, urmează cu intermitenţe şcoala la Cernăuţi. Termină clasa a IV-a clasificat al cinci-lea din 82 de elevi după care face 2 clase de gimnaziu. Părăseşte şcoala în 1863, revine ca privatist în 1865 şi pleacă din nou în 1866. Între timp, e angajat ca funcţionar la diverse instituţii din Botoşani (la tribunal şi primărie) sau pribegeşte cu trupa Tardini-Vlădicescu.

1866 este anul primelor manifestări literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba română Aron Pumnul şi elevii scot o broşură, “Lăcrămioarele invăţăceilor gimnazişti” , în care apare şi poezia “La mormîntul lui Aron Pumnul” semnată M.Eminovici.

La 25 februarie / 9 martie pe stil nou debutează în revista “Familia”, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia “De-aş avea”. Iosif Vulcan îi schimbă numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet şi, mai tîrziu, şi de alţi membri ai familiei sale. În acelaşi an îi mai apar în “Familia” încă 5 poezii.

De-aș avea și eu o floare
Mândră, dulce, rapitoare,
Ca și florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarba verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetisor,
Șoptind șoapte de amor;

Din 1866 pînă în 1869, pribegeşte pe traseul Cernăuţi-Blaj-Sibiu-Giurgiu-Bucureşti. De fapt, sunt ani de cunoaştere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor şi a realităţilor româneşti. A intenţionat să-şi continue studiile, dar nu-şi realizează proiectul. Ajunge sufleor şi copist de roluri în trupa lui Iorgu Caragiali apoi sufleor şi copist la Teatrul Naţional unde îl cunoaşte pe I.L.Caragiale. Continuă să publice în “Familia“, scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman ,”Geniu pustiu”, rămase în manuscris; face traduceri din germană.

Între 1869 şi 1862 este student la Viena. Urmează ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie şi Drept, dar audiază şi cursuri de la alte facultăţi. Activează în rîndul societăţilor studenţeşti, se împrieteneşte cu Ioan Slavici; o cunoaşte la Viena pe Veronica Micle; începe colaborarea la “Convorbiri Literare”; debutează ca publicist în ziarul “Albina” din Pesta.

 Între 1872 şi 1874 este student la Berlin. Junimea îi acordă o bursă cu condiţia să-şi ia doctoratul în filozofie. Urmează cu regularitate două semestre, dar nu se prezintă la examene.

 Se întoarce în ţară, trăind la Iaşi între 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, redactor la ziarul “Curierul de Iaşi “. Continuă să publice în “Convorbiri Literare”. Devine bun prieten cu Ion Creangă pe care îl introduce la Junimea. Situaţia lui materială este nesigură; are necazuri în familie; este îndrăgostit de Veronica Micle.
În 1877 se mută la Bucureşti, unde pînă în 1883 este redactor, apoi redactor-şef la ziarul “Timpul“. Desfăşoară o activitate publicistică excepţională, tot aici i se ruinează însă sănătatea. Acum scrie marile lui poeme (Scrisorile, Luceafărul etc.).
  

   A fost odată ca-n povești
    A fost ca niciodată,
    Din rude mari împărătești,
    O prea frumoasa fată.

   Și era una la părinți
   Și mândră-n toate cele,
   Cum e Fecioara între sfinți
   Și luna între stele.

În iunie 1883, surmenat, poetul se îmbolnăveşte grav, fiind internat la spitalul doctorului Şuţu, apoi la un institut pe lîngă Viena. În decembrie îi apare volumul “Poezii” , cu o prefaţă şi cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tipărit în timpul vieţii lui Eminescu). Unele surse pun la îndoială boala lui Eminescu şi vin şi cu argumente în acest sens.

În anii 1883-1889 Eminescu scrie foarte puţin sau practic deloc.  Mihai  Eminescu se stinge din viaţă în condiţii dubioase şi interpretate diferit în mai multe surse la 15 iunie 1889 (15  iunie, în zori – ora 3) în casa de sănătate a doctorului Şuţu. E înmormîntat la Bucureşti, în cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de patru elevi de la Şcoala Normală de Institutori.
În “Viaţa lui Mihai Eminescu” ( 1932), G. Călinescu a scris aceste emoţionate cuvinte despre moartea poetului: “Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţa cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pămîntul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsării pădure sau cetate, şi cîte o stea va vesteji pe cer în depărtări, pînă cînd acest pămînt sa-şi strîngă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale“.

                                  “Eminescu e tot ce ne-a rămas neîntinat din apele, din cerul și din pământul nostru românesc” – Mircea Eliade

“  – Ufff…  da ,nu mai pot nici să respir ! Greu s-au mai lăsat sarmalele și piftiile.

 -Lasă, fă, că nu mâncarea e de vină. Nu pedepsi pe Dumnezeu ! De vină sunteți voi, mândrele de astăzi, că nu știți decât să mâncați, să vă sulemeniți și să vă uitați la televizor.  Ia treci tu, cucoană, și cară vreo zece sărcini de fân, rânește  la vaci, mătură oborul oilor și vezi dacă mai ai timp să te vaiți că s-au așezat sarmalele la burtă !

-Dar nu pot mamă soacră , că apoi miros a vaci și nu-mi place !

-Aaaaaaaaa….. da`, laptele , brânza și carnea de vițel sunt bune ! Cine știe ce s-o alege de țărișoara asta cu oameni ca voi ! Noi am fost învățați să trudim, să rămână ceva de pe urma noastră.  Voi nu cred că sunteți în stare nici să le întrețineți.

- Ați muncit fără cap. Munca este făcută pentru mașini. Trebuie să lucrezi și cu cap , nu numai cu mâinile.

-Ia lucrează tu cu capul cuconiță, și aranjează vitele că am și eu o amărâtă de telenovelă și e ultimul episod. N-aș vrea să-l pierd și pe ăsta . “

Cam așa decurgea dialogul între țața Ioana și nora sa, pe când Gheorghe trăgea liniștit și amuzat dintr-o tigară, neintervenind în actul comunicării nici măcar cu un sunet . Ba chiar se bucura. Deee…., știa el cine sunt și ce pereche bună făceau când se aliau împotriva lui dacă mai întârzia și el la câte un păhărel prin sat. Trecu și Boboteaza , trecu și Sf. Ion  și se așeză parcă o liniște prea mare peste satele de munte, dar nu și de plictiseală, pentru că a venit în sfârșit si prima zăpadă și odată cu ea grijile și activitățile aferente: pârtii stânga-dreapta, pat de paie curat pentru oițele ce fată timpuriu, pentru ca nu care cumva mielușeii să înghețe și nu în ultimul rând aranjarea afumăturilor (cârnații, jambonul, coasta, etc).

Și hai să vă povestesc, deoarece sigur o să vă gâdil “papilele olfactive” cum spunea domnișoara Roman la “ Cireașa de pe tort ”.

Se aflau înșirate pe dorânga din podul casei majoritatea părților componente ale bietului guiț-guiț.

Nepoțelul cel șugubăț mai urca pe la cârnați precum Nică al Lui Creangă la “smântânitul oalelor” și mușca direct cu dințișorii din bucata de cârnat (mușcătura ce semăna cu rosul șoriceilor) tocmai pentru a o determina pe țața Ioana să-i dea odată jos de-acolo și să nu-l mai urce toată ziua după câte ceva:

“-Du-te, maică , și ia o bucată de cârnat !” sau “Adă repede un os afumat să fac o ciorbiță !” ș.a.m.d.

Copilul era revoltat pentru că afumătoarea făcută de taică-su stătea nefolosită, iar el ca Hopa Mitică trebuia să ducă la îndeplinire toate poruncile țațî Ioanii .

Nici în ruptul capului meștereasa nu-și mai punea bunătățile în afumătoare pentru că spunea ea : “ia fum mult și nu le trage curentu’ ca-n pod să le usuce”.

Și iată că jmecheria  nepoțelului dă rezultate:

“-Noru-meo, vino fuga să dăm jos afumăturile c-o ajuns un nenorocit de șoricel și ni le-o început. Bată-l norocul că-i găsesc eu ac de cojoc !”

Și se-așezară taică la tocat: cârnații la o palmă bună, coastele două câte două, jambonelu felii grosuțe. Le prăjiră toate într-o cratiță mare de-ți venea să mori de poftă, le așezară într-un ceaun mare și abia apoi începură să le aranjeze în garniță în straturi, straturi.

“-Mare atenție ! Pune-ntâi untura topită și apoi așează bucățile că nu care cumva să rămână vreun colț de aer că imediat se strică ! “

Pățise soacra ei și transmisese pățania, de tot satu știa care-i regula. Și puseră un rând de cârnați , unu de coaste , unu de jambon până umplură două granițe nu doar una pentru că erau oameni avuți, nu oricine.

Una o vor începe la Paști, iar alta în perioada cositului:

“-Nu trag, fă, săracii de coasă cu urzici . “

Eeeeeeeeeee……….. ! Să nu uităm slăninuța pe care o fierbe bine în zeamă de varză cu mirodenii și apoi îi face fața cu boia și usturoi de zici :“dă-l încolo de colesterol că l-oi regla cu ceva !”

Ce ziceți nu-i cazul să luăm o pauză că altfel o luăm razna cu chilogramele ? Eiiiiii…….. , nu asta-i cauzaț dar vine nebunia cu sesiunea și nu mai e timp de “ meditație culinară”.

 citeşte şi alte articole despre ţaţa Ioana – click

foto: www.obirsia-closani.net / fenomen Halo-8 ianuarie 2012

În seara de duminică 8 ianuarie 2012, un cerc luminos perfect rotund s-a format în jurul Lunii, care se vedea foarte clar datorită cerului senin.
Între orele 22:00-23:00 acest fenomen a fost  vizibil din mai multe localitati ale tarii, printre  care si din  localitatile  zonei de Nord a județului Mehedinți. Vizibilitatea acestui fenomen a putut fi acesibila curiosilor datorita cerului care era senin.

Fenomenul numit  ,,Halo”, este produs de cristalele de gheaţă din norii cirrus stratiformi din toposferă, la o înălțime de 7-12 km , unde temperatura este de -30 grade. Cristalele de gheaţă, numite praf de diamant, provoacă reflexia luminii pe cer sub mai multe forme. Multe halo-uri apar în apropierea Soarelui şi a Lunii, dar altele pot fi văzute şi în jurul stelelor.
Acestea se pot forma şi în jurul lumini artificiale, în vreme foarte rece, atunci când cristalele de gheaţă plutesc în aer.

Fenomenele atmosferice de tip halo  erau folosite în trecut, înainte de apariţia meteorologiei, ca un mijloc de prognoză meteo.

sursa informatii ştiinţifice:   www.adevarul.ro

                 Vă dorim ca sfântul căruia îi purtați numele să vă ocrotească în fiecare zi, să vă aducă liniște și pace și să nu lase ca speranța să se stingă din sufletul dumneavoastră. La mulți ani cu împliniri și momente frumoase în viitor!

În fiecare an, pe7 ianuarie creștinii  sărbătoresc Ziua Sfântului Ioan Botezătorul, ultima dintre Sărbătorile importante de iarnă. Este ziua onomastică pentru toți care poartă numele Ioan sau derivate ale acestui: Ion, Ionel, Ioana, Oana, Ionică, Jan, Jana. john, Ionela, Ionuț, Onuț, Ionela, Nelu, Nela, etc. Ca semnificație, Ioan este nume iudaic: “Iohanan” prescurtare din Iehohanan” și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”.

Biserica ortodoxă a închinat Sfântului Ioan șase sărbători:

1. zămislirea (conceperea) lui – 23 septembrie;
2. nașterea – 24 iunie;
3. soborul lui – 7 ianuarie;
4. tăierea capului – 29 august;
5. prima și a doua aflare a capului – 24 februarie;
6. a treia aflare a capului sau – 25 mai. Cea mai importantă este ziua de 7 ianuarie (ziua de sobor și nu ziua de naștere, așa cum este confundat cel mai adesea).

Soborul Sântului Ioan Botezătorul, urmează zilei de Bobotează, ziua în care Ioan l-a botezat pe Isus Hristos în apele Iordanului. Sărbătoarea Sf. Ioan Botezătorul a fost pusă special imediat după Botezul Domnului deoarece sunt foarte legate între ele. Așa cum am precizat Ioan Botezătorul este cel care a botezat pe Iisus Hristos în apele Iordanului, cel care a spus despre Iisus că este “Mielul lui Dumnezeu, cel ce ridică păcatele lumii” și a văzut latura divină a Lui Hristos. El a fost cel care a propovăduit întregii lumi că Iisus este adevăratul Mesia, trimisul lui Dumnezeu. Sf. Ioan este considerat Înaintemergătorul Domnului, el fiind ultimul mare profet al Vechiului Testament, dar și cel care a facut trecerea spre Noului Testament.

În fiecare an, pe 6 ianuarie, biserica noastră creștin-ortodoxă sărbătorește botezul Domnului, sau Boboteaza, zi care marchează și sfârșitul sărbătorilor de iarnă. De obicei, în această perioadă ar trebui să fie foarte frig, ger chiar, de să crape pietrele, care să justifice expresia “gerul Bobotezei”. Se pare însă, că anul acesta vremea  este caldă, de Bobotează, ca și până acum.

În ajun de Bobotează, preotul umblă din casa în casă cu crucea în mână, și stropește cu agheasmă, din vârful unui manunchi de busuioc, atât locuința, cât și pe toți membrii familiei. Gospodinele îl așteaptă cu casa curată și cu un vas cu apă pe masă, în care preotul lasă un pic de agheazmă, apa sfințită care să fie de leac la nevoie. Tot în ajun de Bobotează, credincioșii trebuie să mănânce bucate de post iar cei care pot, țin post negru, adică nu mănâncă nimic.

În ziua de Bobotează, creștinii merg la biserică și asistă la slujba de sfințire a apelor, iar la sfârșitul slujbei primesc agheazmă, apă sfințită. Agheasma mare împărțită în biserici după slujba de Bobotează este păstrată cu sfințenie, fiind considerată drept leac pentru boli, dar și pentru dezlegarea de farmece sau făcături. Se mai spune ca agheasma mare este folositoare creștinilor pentru iertarea păcatelor.

Despre agheasma adusă de la biserică, oamenii cred că este bună de orice. Bătrânii spun că sunt suficiente câteva picături din apa aceasta pentru a vindeca deochiul la copii, crizele de nervi, patima alcoolului sau chiar sterilitatea. Agheasma nu se alterează în timp, chiar dacă vasul nu este acoperit.

Vremea din ziua de Bobotează o prevestește pe cea de peste an. Dacă plouă, urmează o iarnă lungă, iar timpul frumos prezice o vară frumoasă. Dacă bate crivățul, este semn că vor fi roade bogate, iar dacă va curge apa din streașină, se va face vin bun, iar dacă pomii sunt îmbrăcați în promoroacă, va fi belșug și sănătate.

Iac’acu a fost Paștele și imediat Crăciunul. Parcă nici n-ai avut timp să respiri . Și cum era să nu scriu despre cele mai frumoase sărbători ale copilariei mele: venirea Moșului , colindatul, concursurile cu săniuța.

Nu cred că este familie care să nu trăiască cu amintirile fiecărui Crăciun. Ai mei povestesc că am crezut în Moș până când au îmbrăcat un vecin căruia îi plâcea țuica. Moșul mi-a cerut o poezie și un pahar cu țuică . Am zbuglit-o că doar avea sacul foarte mare și eu așteptam cu sufletul la gură să-l deșerte în fața mea. Dar…surpriză ! La mijlocul coridorului m-a fulgerat gândul că nu e moșul și este Nea Păcală. M-am oprit și-am strigat:

-Mami , ceilalți moși nu mi-au cerut țuică ! Ăsta nu e moșul adevărat !

L-am tras de barbă și… am avut dreptate. Vraja s-a risipit, dar tot aștept în fiecare an darul de la Moșul adevărat , care spunea mama ca se arată doar copiilor cuminți. Oare eu n-am fost cuminte ? Că doar  „copil cuminte și babă frumoasă întâlnești la tot locul” .

Și cum era să nu fi scris de țața Ioana…

Să rămână cu colindeții nedați în seara de Ajun? Că doar se pregătise nevoie mare….toată casa duduia.

Gheorghe și nepoții plecaseră în capu liniei unde se strângeau mai toți sătenii care plecau în colindat. Acolo ardea un foc mare, iar cetele pleacă gălăgioase cu colinzile în mână și cu strigături  “ ia dă-mi măru’ și colacu’ că de nu mă duc la altu’ “ori “dă-mi colac și lumânare , de nu plec la ăl’ de are” sau “Bună seara de Mos Ajun !”

Cei mai rapizi de picior fug înainte ca să primească prescurea și să se laude în final cine a adunat mai multe.

-Să nu uiți colinzile Gheorghe ! zi bodagproste. Să fie tuturor morților mei! mai zise țata Ioana aproape ca o incantație spre ceruri.

-Ai grijă, mamă! Pune-o pe noră-ta să facă vin cu scorțișoară și țuică fiartă cu zahăr ars…că nu vreau să mă fac de râs când o să vină colindeții! Și vezi să înțepi caltaboșul ăla să nu se spargă.

Căci trebuie să vă spun că în ziua Ajunului tinerii mai uită că este post  și se adună după terminarea colindatului în cete, cete după cum le sunt prieteniile lângă câte un caltaboș aburind și-o pâine caldă. Se încurajează unii pe alții:

-Las’ mă Petre , gustă și tu că nu-i păcat ce bagi în gură, e păcat ce scoți pe gură.

Și de aici putem spune că începe adevăratul colind al adulților pentru că ulcelele de vin și țuică fiartă îndepărtează frigul și dezleagă limbile și gesturile. Și iaca așa se trezesc în zori mergând de la o casă la alta.

Obosiți , dar cu voie bună se întorc spre casele lor, unde gospodinele au pus deja oalele la fiert, iar mirosul de sarmale se simte până-n depărtare.

Tăiase țața Ioana curcanu-al mare pe care-l fiersese bine în tuciul din vatrâ , că doar nu era să-I ia din grandoare ciopârțindu-l alături de ceapă , morcovi și păstârnac. Îl scoase când din el ieși dulceața numai bună pentru supă, îl unse bine cu ulei și condiment  și-l bâgâ la bronzat în cuptorul bine încins.

Separat , nora care făcea munca de jos de data asta , întindea de zor niște tăieței de casă, că doar nu era să pună din ăia cumpărați în bunătatea de zeamă.

După o bine meritată odihnă se strâng toți în jurul mesei, când bătrânele se întorc de la biserică și orânduiesc masa de Crăciun.

Și să nu vă spun ce vezi pe masă! De la supa de curcan, ciorbă acrișoară , piftie și sarmale , friptura din mușchi afumat , cârnați și toba și până la diversele prăjituri , te fac să uiți de toate avertismentele de genul “ sarea și grăsimile dăunează grav sănătății !”

După o petrecere ca de zile mari,  toată lumea se retrage spre odihnă că trebuie să fie pregătiți pentru hora satului ce se organizează ca în fiecare an la caminul cultural.

Se-nfinge și țața Ioana că altfel n-ar avea subiect de discuție pentru următoarea lună : care cu care se-ntâlnește, care cu ce se îmbracă, dacă au baticu’ pus pe dreapta sau pe stânga.

Dar asta-i lumea satului, ăștia suntem noi cu bune și rele , am crescut și mă mândresc cu toate.

Pe nebăgate de seamă a mai trecut un an. Tragem linie și adunăm. Ne întristează nerealizările, dar ne bucură împlinirile.

Ne facem cruce și ne rugăm Domnului să fie măcar la fel de milostiv și la anu. Uităm însă că El ne dă , dar nu ne bagă și-n sac. Adică mai trebuie să facem și noi câte ceva pentru a ne face viața mai usoară.

Așa vorbeau mai toți obîrșeni când s-au adunat în mijlocul satului cu trăștile pline cu pițărăi pentru pomenirea morților. Frumos obicei ! Satul prinde viață . Copii, tineri și bătrâni pornesc cu săcuielele pregătite  să primească de la gospodari colăcei, mere și bomboane.

În frumosul sat de munte se mai păstrează încă nealterat acest obicei al pițărăilor, spre bucuria copiilor, dar și a tinerilor care din ce în ce  mai mult depășesc moda respingerii a tot ceea ce era înainte și sunt atrași tot mai mult de obiceiurile cu care au copilărit.

Spre exemplu deghizarea cu fel de fel de măști care se spune că alungă spiritele rele a devenit o întrecere de la an la an. Fiecare caută să nu fie recunoscut, tinerii având posibilitatea să șicaneze fetele care poate nu le-au dat atenție în timpul anului, dar si multe alte glume care te fac să simți că trăiești cu adevărat.

Satul înseamnă viață, înseamnă legătură cu rădăcina, înseamnă relaționare.

Se-ntorc acasă cei plecați departe cu familie, cu servici , cu școală. Se-ntorc cu voie bună și pleacă încărcați cu energie pentru încă un an.

Frumoase-s sărbătorile !

Sfântul Ştefan era un evreu din provinciile greceşti, rudă cu Sfântul Pavel şi a fost unul din primii şapte diaconi hirotoniţi de Apostoli pentru a sluji Biserica .

Viaţa sfântului Ştefan  adevereşte cele două sfinte evanghelii de azi, de la utrenie şi Sfanta Liturghie…

    În prima Domnul Iisus  Hristos vorbeşte despre înţelepciunea cu care vor vorbi, cei duşi pentru credinţa lor în fata împăraţilor sau dregătorilor, căreia  nimeni nu îi va putea sta împotrivă… A doua vorbeşte despre vierii, cei care primiseră în administrare via, de la săditorul  ei, care au batjocorit  şi bătut, care au omorât pe slujitorii stăpânului viei(Dumnezeu) şi pe  fiul acestuia( Iisus Hristos). Via este lumea, iar slujitorii sunt  preoţii şi cinstitorii de Dumnezeu.

    Tot aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Ştefan… care era plin de har şi de putere,  făcea semne şi minuni mari în popor. Mulţime de preoţi ai Vechiului Testament se supuneau credinţei şi numărul ucenicilor creştea. Apostolii şi Ştefan  nu încetau să înveţe şi să binevestească  pe Hristos. Lucrul acesta nu putea conveni multora din mai marii vremurilor…

    Unii din sinagogă numită a cirenenilor, alexandrinilor, a libertinilor se sfădeau cu Ştefan, dar nu puteau sta împotrivă înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea despre Hristos. Văzând aceasta cei din sinagoga aceea au pus martori mincinoşi, care au spus înaintea poporului şi  sinedriului ca Sf. Ştefan a rostit cuvinte hulitoare împotriva lui Moise, a Legii, a Lui Dumnezeu şi împotriva templului. Mai minţeau că l-au auzit că Iisus Nazarineanul va strica acest locaş sfânt şi va schimba datinile lăsate de Moise Atunci, cei din sinedriu, au văzut faţa lui Ştefan ca o faţă de înger, ruşinând pe martorii mincinoşi…

    Sfântul Ştefan  infirma în fata arhiereului, marele preot, minciunile paraşilor lui arătând că respectă istoria poporului său, povestind-o pe scurt de la Avraam până la Moise până la Solomon, datinile, şi că Legea este sfântă, bună şi dreapta…Faptele Apostolilor cap.7.

    Lucrurile  se complică în legătură cu templul lui Solomon…Credinţa nu este legată neapărat de un locaş, şi nu depinde doar de  el. Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele,  zicea Domnul . Ce fel de casă îmi   veţi zidi voi Mie?!

    Sfântul Ştefan  spune că nu el este cel care încalcă Legea, ci ei  sunt cei care nu păzesc Legea dată prin înger…, că stau împotriva Duhului Sfânt, că au omorât pe prooroci, care au vestit mai înainte sosirea celui Drept, cum au făcut şi părinţii lor,  pe care L-au vândut şi omorât ei…

Ucigaşii de Hristos există şi azi. Vor să scoată religia din şcoli şi simbolurile religioase, atacă Biserica Ortodoxă, susţin sectele, ne rescriu istoria, ne desfiinţează tradiţia şi portul, distrug sistemul de educaţie, şcoala, şi sitemul de sănătate şi vor globalizare ca să poată conduce mai uşor lumea, s-o închine lui Antihrist. Vor ca ,,Via,, să fie a lor, cum se spune în Sfânta Evanghelie de azi…Dar Vierul, adica Dumnezeu, pe cei răi cu rău îi va pierde…

    Sfantul Stehan le mărturiseşte, fără frică şi cu credinţă, încă o dată pe Hristos, ca Dumnezeu,  pe care Îl  vede prin cerurile deschise, stând de-a dreapta lui Dumnezeu…Ca ei sa-si recunoasca pacatul, ce I-au facut lui Hristos, dar ei nu se pocaiesc si nici nu-l recunosc ca Dumnezeu… Aceste vorbe îi tăia la inima…Ei l-au scos afară din cetate şi aruncau cu pietre în el… Sf. Stefan face cele  învăţate de la Învăţătorul său…Îi iartă pe cei ce-l lapidau (băteau cu pietre) şi Îi încredinţează sufletul său, dupa care a murit… Dumnezeu este Creatorul sufletelor…Iata, viata de dupa moarte exista.

Mulţi încearcă să-l descopere pe Dumnezeu doar prin creaţia Sa, fără să colaboreze cu El. Încearcă să-I intelealga lucrarea fără ajutorul Lui…Sfântul Ştefan Îl vede pe Dumnezeu aşa cum e…,prin cerurile deschise…Dumnezeu i se revelează, pentru că Ştefan are inima curată, pentru că Ştefan Îl vesteşte oamenilor, crede în El şi-I cere ajutorul….Fără Dumnezeu omul e pierdut, se pierde, se transforma, nu mai e om…

Şi noi să-L vestim pe Hristos cu credinţa şi bărbăţie şi să-i iertăm pe cei ce  ne greşesc!

Preot Bona Marian

Sfântul, Apostol Ştefan Întâiul-mucenic

(din greceşte Στέφανος, “coroană”).

27 decembrie

 Sfântul Ştefan era un evreu din provinciile greceşti, rudă cu Sfântul Pavel şi a fost unul din primii şapte diaconi hirotoniţi de Apostoli pentru a sluji Biserica .

Viaţa sfântului Ştefan  adevereşte cele două sfinte evanghelii de azi, de la utrenie şi vecernie…

În prima Domnul Iisus  Hristos vorbeşte despre înţelepciunea cu care vor vorbi, cei duşi pentru credinţa lor în fata împăraţilor sau dregătorilor, căreia  nimeni nu îi va putea sta împotrivă… A doua vorbeşte despre vierii, cei care primiseră în administrare via, de la săditorul  ei, care au batjocorit  şi bătut, care au omorât pe slujitorii stăpânului viei(Dumnezeu) şi pe  fiul acestuia( Iisus Hristos). Via este lumea, iar slujitorii sunt  preoţii şi cinstitorii de Dumnezeu.

Tot aşa s-a întâmplat şi cu Sfântul Ştefan… care era plin de har şi de putere,  făcea semne şi minuni mari în popor. Mulţime de preoţi ai Vechiului Testament se supuneau credinţei şi numărul ucenicilor creştea. Apostolii şi Ştefan  nu încetau să înveţe şi să binevestească  pe Hristos. Lucrul acesta nu putea conveni multora din mai marii vremurilor…

Unii din sinagogă numită a cirenenilor, alexandrinilor, a libertinilor se sfădeau cu Ştefan, dar nu puteau sta împotrivă înţelepciunii şi a Duhului cu care el vorbea despre Hristos. Văzând aceasta cei din sinagoga aceea au pus martori mincinoşi care au spus înaintea poporului şi  sinedriului ca Sf Ştefan a rostit cuvinte hulitoare împotriva lui Moise, a Legii, a Lui Dumnezeu şi împotriva templului. Mai minţeau că l-au auzit că Iisus Nazarineanul va strica acest locaş sfânt şi va schimba datinile lăsate de Moise . Atunci, cei din sinedriu, au văzut faţa lui Ştefan ca o faţă de înger, ruşinând pe martorii mincinoşi…

Sfântul Ştefan  infirma în fata arhiereului, marele preot, minciunile paraşilor lui arătând că respectă istoria poporului său, povestind-o pe scurt de la Avraam până la Moise până la Solomon, datinile, şi că Legea este sfântă, bună şi dreapta…Faptele Apostolilor cap.7.

Lucrurile  se complică în legătură cu templul lui Solomon…Credinţa nu este legată neapărat de un locaş, şi nu depinde doar de  el. Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele,  zicea Domnul . Ce fel de casă îmi   veţi zidi voi Mie?!

Sfântul Ştefan  spune că nu el este cel care încalcă Legea, ci ei  sunt cei care nu păzesc Legea dată prin înger…, că stau împotriva Duhului Sfânt, că au omorât pe prooroci, care au vestit mai înainte sosirea celui Drept, cum au făcut şi părinţii lor,  pe care L-au vândut şi omorât ei…

 Le mărturiseşte, fără frică şi cu credinţă, încă o dată pe Hristos,ca Dumnezeu,  pe care Îl  vede prin cerurile deschise, stând de-a dreapta lui Dumnezeu… Aceste vorbe îi tăiau la inima…Ei l-au scos afară din cetate şi aruncau cu pietre în el…Face cele  învăţate de la Învăţătorul său…Îi iartă pe cei ce-I lapidau (băteau cu pietre) şi Îi încredinţează sufletul său…

Şi noi să-L vestim pe Hristos cu credinţa şi bărbăţie şi să-i iertăm pe cei ce  ne greşesc!

Preot Bona Marian

“Vorba ce n-ai spus-o se mai poate spune , dar cea spusă nu se mai poate lua înapoi, căci s-a răspăndit și s-a revărsat . “ – (Plutarh)
 Cu responsabilitate față de cele scrise până acum și din respect pentru toți cei ce ne citesc , echipa Portalului Obîrșia Cloșani își dorește ca și în anul următor să pătrundă în casele dumneavoastră cu cu cele mai proaspete informații și știri din și despre zona în care trăim.
În prag de sărbători ne dorim și vă dorin să fim împreună pentru că bucuriile vin din lucruri mărunte, liniștea vine din credinta si fapte, căldura sărbatorilor vine din sufletele noastre!

Crăciun fericit !

Duminica in seara de Craciun , Primaria comunei Obirsia Closani va invita la hora in sala de festivitati a Caminului Cultural din comuna.

Lumea de altădată ni se arată şi astăzi, în preajma sărbătorilor de iarnă, prin intermediul obiceiurilor şi tradiţiilor, într-un mod care se îmbină fericit cu sacralitatea şi magia.

Este o perioadă sacră pentru oamenii din întreaga lume, iar mehedintenii sărbătoresc aşa cum au învăţat din moşi strămoşi, prin obiceiuri şi tradiţii cu o puternică încărcătură religioasă.
Bătrânii spun că acum cerurile se deschid, lumea se transformă într-un ţinut al magiei, iar oamenii pot vorbi cu animalele. Este momentul în care se întâmplă miracole.

Colindatul este un obicei străvechi, colindul este o neprețuită zestre spirituală, pe care o moștenim din moși-strămoși, el este sfânt, pentru că transmite un mesaj ceresc, o veste de la Dumnezeu.

Încă de la primele ore ale dimineții chiar dacă sunt prinşi cu problemele administrative curente, primarul Rafael Dunărințu și angajații  primăriei Baia de Aramă  și-au făcut timp şi pentru colindători, pe care i-au primit cu multă căldură. Le-au trecut pragul zeci de elevi şi preşcolari din zonă coordonaţi de cadrele didactice.

Primăria Baia de Aramă şi-a deschis ieri porţile pentru primul grup de copii, Ansamblul Bordeiașu care au venit să colinde instituţia în preajma sfintelor sărbători, niste copii minunați.Atât de alegerea costumelor populare în care au fost îmbrăcați cât și de minunatele colinde s-a ocupat directoarea ansamblului, Georgeta Corlan.

Mesajul Crăciunului nu a fost transmis numai de copii ansamblului Bordeiașu, acestora le-au urmat multe alte grupuri care au trecut pragul primăriei pentru a vesti Nașterea Domnului.

Primarul ,Rafael Dunărințu, cel care apreciază tradiția , colindele și lumina adusă în suflet de cântecele colindătorilor s-a înarmat și în acest an cu sute de cadouri consistente.

Pentru unii Sărbătorile vor fi un mare prilej de bucurie, pentru alții încă un moment în care să simtă apăsarea singurătății și sărăciei. Pe lângă cei care au trecut pragul instituției, primarul s-a gândit să nu-i lase uitați nici pe cei nevoiași care poate în seara de Crăciun nu au ce pune pe masă și în aceasta perioada le va împărții cadouri prin care încearcă să aducă și pe fețle lor o rază de bucurie.

Așa cum au fost obișnuiți de fiecare dată și în acest an Moșul nu se dezminte și a venit încărcat cu daruri frumoase pentru toți copiii din comuna Obîrșia Cloșani. Pentru ca sania să fie cât mai încărcată și-au dat concursul primarul comunei Nicușor Popescu alături de Consiliul Local.

Pentru darurile primite copiii au oferit moșului un extraordinar program de colinde și poezii. De înalta ținută a spectacolului s-au ocupat cadrele didactice ale Școlii cu clasele I-VIII Obîrșia Cloșani alături de preotul Bona Marian Daniel.

Moșul a fost primit cu căldură de copii, de însoțitorii lor, dar și de locuitorii comunei dornici de asemenea manifestări.

Totul a fost o reușită mai ales că în aceeași seară comuna s-a îmbrăcat de sărbătoare afișând mii de luminițe.